În „capitala Europ..." />

FEDERALIZAREA EUROPEI: UN TARGET (IN)ACCESIBIL

În „capitala Europei“ s-a afirmat recent că federalizarea este soluţia tuturor problemelor actuale. Nu „o soluţie oarecare“, aşadar, ci unica modalitate „ştiinţifică“, se zice, a ieşirii din criză. Şi dacă pentru Barosso & Co. fede­ralizarea se înfăţişează drept o „cheie france­ză“, pentru Vačlav Klaus, preşedintele Cehiei, aceasta este o idee strâmbă, de neacceptat.

Credem că şi alţi cetăţeni euro­peni gândesc aşa. Iată-ne din nou în faţa unor judecăţi de valoare diametral opuse, care au nevoie de o conciliere. Aceasta îmi amin­teşte de o povestioară cu mult tâlc a lui Italo Calvino. O po­menesc aici pentru că şi fede­ralizarea, ca proiect politic al Uniunii Europene, îşi trage în parte seva din gândirea poli­tică italiană (Spinelli, Rossi şi Colorni).

Povestioara aceasta poartă titlul „Vicontele tăiat în două“ (il visconte dimezzato). Pe scurt, ea spune aşa: „un cele­bru conte idealist porneşte la cruciadă împotriva păgânilor. Nefiind priceput în ale războ­iului, cade repede în bătaia unui tun şi o ghiulea îl despi­că, pe lung, în două, chiar la limita frontului. Partea din dreapta pică înspre teritoriul apărat de cruciaţi, partea din stânga în cel al păgânilor. Noaptea, medicii celor două tabere descoperă ceva uluitor pentru istoria războaielor: câte o jumătate de om cu su­flare. Au loc operaţii comple­xe şi cele două jumătăţi sunt salvate şi ţinute în viaţă, dar separat. O parte din viconte, cea dreaptă, se întoarce la mo­şie, iar cealaltă merge într-un lung exil. După mulţi ani, partea stângă revine acasă şi intră într-un conflict cu par­tea dreaptă, ambele părţi fiind îndrăgostite de aceeaşi frumoasă domniţă, Pamela. Are loc un duel sângeros şi, când ambele părţi cad nepu­tincioase, chirurgul familiei vine repede şi sudează părţile. Vicontele reîntregit se întoar­ce la viaţă şi petrece momente minunate alături de aleasa inimii sale“.

Revenind la Eu­ropa, înjunghiată de povara „datoriilor su­verane“, teoreticienii federalizării doresc, asemenea chirurgu­lui de mai sus, mai multă sudură, adică mai multă Europa. „Avem nevoie să evoluăm către o federaţie de state-naţiune“, declara recent Barroso. Evident, ac­centul cade pe „federaţie de state“. Liniuţa şi ce urmea­ză după ea reprezintă o măsură de siguranţă luată îm­potriva unui război civil pe „bătrânul continent“. De ce? Pentru că federalizarea înseamnă „mai multă Europa“ şi mai puţină România, Bul­garia, Franţa etc. O confirmă şi fostul premier belgian, Guy Verhofstadt, co­mentând discursul preşedin­telui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi afirmând: „Europa nu are nevoie de o fe­deraţie de state-naţiuni, ci de o uniune federală“.

Actualul Tratat de la Lisa­bona, care este construit pe ideea uniunii între state na­ţionale, va trebui modificat. Mizele eurocraţilor sunt: „o mai mare uniune politică, o mai mare uniune monetară şi o mai mare uniune eco­nomică“. Euroscepticii spun că acestea înseamnă o „mai puţină suveranitate, o mai mare dependenţă de un cen­tru / conducător unic şi o mai mare planificare a traiului în societate“.

Este interesant de văzut de ce parte a baricadei se află România de astăzi. Preşedin­tele României declara recent la Bruxelles: „Am discutat cu guvernatorul BNR, care gestionează şi reglementează sistemul bancar. Opţiunea gu­vernatorului BNR e să fim în interiorul Uniunii Bancare“. Theodor Stolojan, înainte de plecarea preşedintelui la Bru­xelles, declara anticipativ: „E o chestiune de termen mai lung – unele elemente se pot realiza în cadrul tratatelor europe­ne actuale, ca supravegherea băncilor, procurorul european, dezvoltarea pieţei unice; alte mecanisme necesită schimba­rea tratatelor.“

Fără îndoială că obsesia re­formei UE nu mai reprezintă o noutate. În curând, tema schim­bării constituţiilor naţionale va deveni un fleac, pe lângă schim­barea acestor tratate.

Europa trăieşte momente cruciale, pe crucea pe care nu s-a urcat singură. Au răstignit-o legiunile de politicieni fără coloană vertebrală şi fără patrie, la îndemnul banksterilor de pretutindeni. Dacă se va petrece, mult-visata federalizare ar putea însemna chiar prohodul ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

seven − two =