EUROPA LUI TOCQUEVI..." />

Europa, în căutarea unui model de societate

EUROPA LUI TOCQUEVILLE: „SUA NU ESTE UN MODEL PENTRU EUROPA”
Alexis de Tocqueville, plecat în SUA să studieze sistemul penitenciarelor, a lăsat lumii o carte remarcabilă numită „Despre democraţie în America” (1835).
O mare parte dintre analizele sale sunt actuale iar afirmaţia sa, conform căreia „SUA nu este un model pentru Europa”, devine şi mai interesantă în contextul crizei profunde de peste ocean.
Cu o datorie de peste 5.500 de miliarde de dolari, conform datelor Trezoreriei, SUA au nevoie de un super plan Marshall (pe care Germania i l-ar putea întoarce) sau de o schimbare radicală a poziţiei sale în lume.
Din 1910 până în 2013, datoria publică a SUA a crescut de aproape 600 de ori. Privind situaţia actuală, SUA are de returnat Chinei şi Japoniei aproape 2.500 de miliarde de dolari. Faţă de Rusia are o datorie de peste 130 de miliarde de dolari iar datoria către UE depăşeşte 500 de miliarde.
„TOT PĂŢITUL E ÎNŢELEPT”: TEZĂ DIN FILOSOFIA AUSTERITĂŢII
„Germania şi Franţa au trecut prin default de câte opt ori fiecare începând cu anul 1800”, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea „This time is different” (Princeton, 2009).
„Nebunia financiară”, la care fac trimitere autorii invocaţi, nu este o boală a prezentului. Lipsa de discernământ pare că însoţeşte civilizaţia de secole, conform analizei făcute pe evoluţia financiară a 66 de ţări din toată lumea.
Cert este că Germania va fi din ce în ce mai apreciată pentru „filosofia austerităţii”, care se traduce prin reduceri masive de costuri şi export constant de forţă de muncă în ţările UE şi în afara spaţiului comunitar.
CREŞTEREA PLAFONULUI DE ÎNDATORARE PUBLICĂ – FALSA SOLUŢIE LA O PROBLEMĂ ADEVĂRATĂ
De la începutul falimentului parţial al Guvernului Federal, soluţia cerută de Obama a fost „creşterea plafonului de îndatorare publică”.
FMI a făcut presiuni asupra Congresului american să aprobe această măsură înainte de 17 octombrie pentru „a nu arunca lumea într-o nouă criză financiară”.
Specialiştii vorbesc de riscuri majore în evoluţia relaţiilor internaţionale; în plan intern, războiul civil ar putea cangrena societatea americană pentru că americanii pun deasupra problemelor federale propriile lor pierderi.
De decenii bune practica augmentării plafonului de îndatorare a întâmpinat aceleaşi reacţii în SUA iar argumentele guvernanţilor s-au redus la unul singur: „cea mai puternică ţară din lume îşi permite să fie şi cea mai vulnerabilă”. Dar este această „filosofie paradoxală” o cale practică pentru Europa? Vom vedea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five + twelve =