Marea confru..." />

Drumurile hidrocarburilor şi strategiile militare

Urmărind în presa internaţională proiectele unor trusturi suprastatale, putem deduce că marea confruntare din jurul rutelor mondiale pentru resurse energetice e dublată discret de strategii militare adecvate.
Ne aflăm iar în epicentrul unui război rece. Rusia revine lent şi sigur la politicile imperiale de pe vremea lui Brejnev, mult mai atent elaborate, folosindu-se de libertatea de circulaţie a capitalului. E greu însă de susţinut că dependenţa vitală a Rusiei de preţul hidrocarburilor exportate poate justifica această contraofensivă.
La polul celălalt, transnaţionalele occidentale au atras de partea lor politicile UE şi SUA, prin care se cere acces liber pe orice rută la resursele energetice. Liberalizare totală. Ruşii sunt obişnuiţi să plătească hidrocarburile la preţul pieţei. Va fi proba de foc.
E greu de crezut că Putin va accepta vreodată o asemenea povară pentru poporul rus. Popularitatea lui a scăzut şi aşa mai mult ca oricând. Concurenţa acerbă se complică prin ascensiunea unor consumatori noi, agresivi, fără să poată să modifice vectorii principali Est – Vest. Deocamdată.

Scutul şi ţevile

România şi Polonia sunt iar la mijloc între cele două forţe. Polonia a ajuns în faţa unei provocări uriaşe: pe de o parte, SUA încearcă să convingă Varşovia să valorifice rezervele uriaşe de şisturi bituminoase; pe de altă parte, Rusia va încerca toate presiunile posibile pentru a împiedica o asemenea evoluţie, fiindcă Polonia ar putea deveni un mare exportator de gaze.
România încearcă să-şi modeleze strategiile energetice în corelare cu politica UE. Companiile de profil din România, ce nu mai aparţin românilor, vor încerca să joace inteligent pe o piaţă cuprinsă de hula Mării Negre.
Negocierile cu Turkmenistanul dau unele roade. Ashabadul vrea să transporte spre UE gaze lichefiate în containere speciale, pe care să le ducă spre Baku, apoi spre Batumi sau Poti, până în Constanţa. Transportul va fi făcut de flota comecială turkmenă.
Turkmenii vor transporta şi spre alte porturi europene. Turkmenistanul şi-a arătat interesul să participe la AGRI. Interconectorul acesta urmăreşte transportarea gazului din Azerbaidjan prin conductele de pe coasta Mării Negre. În Georgia gazul va fi lichefiat la un terminal special, apoi va fi livrat cu tancuri petroliere spre Constanţa.
Ulterior, va fi adus la stare de gaz natural şi utilizat pentru nevoile României şi altor state. Când a văzut că România s-ar putea înţelege cu Azerbaidjan şi cu Turkmenistan pentru AGRI, Putin a anunţat că va construi o uzină de la Novorossiisk. N-a mai făcut-o, dar nici n-a spus că renunţă.
În acest context geoeconomic trebuie analizat şi sistemul de apărare anti-rachetă din România. Pe ruşi îi irită venirea americanilor. România duce o politică de consolidare a propriei securităţi naţionale, însă ce nu e orientată contra Rusiei.
Traian Băsescu pentru Vocea Rusiei: „(…) nu ne putem gândi că Federaţia Rusă reprezintă un pericol pentru securitatea naţională a României. (…) considerăm că unele riscuri vin din partea unor state ce nu respectă normele internaţionale (…) în preajma României, în Orientul Mijlociu, există asemenea state. (…) Ştim că există o luptă acerbă din partea organizaţiilor teroriste pentru a avea acces la tehnologiile militare, inclusiv la rachete ce pot să ameninţe teritoriul României. Vom promova o politică proprie de securitate, nu pentru securitatea SUA. (…) împreună cu aliaţii noştri din NATO şi din UE, căutăm mereu obiective comune. Iar când am găsit un partener cu aceleaşi obiective din punctul de vedere al securităţii, şi acest partener sunt SUA, am fost de acord să amplasăm elementele sistemului de apărare anti-rachetă pe teritoriul României”.

Ruşii au pierdut licitaţia pentru platoul scitic din sudul Basarabiei

Ironia face că imensul platou continental (a.a-numit „scitic”) din sudul Basarabiei, care ar fi trebuit să aparţină României dacă ar fi fost lichidate consecinţele Pactului Molotov – Ribbentrop, nu va fi scotocit de ruşii de la LUKOil, cum dorea Moscova. Chiar dacă ei le-au oferit pe tavă teritoriile româneşti ucrainenilor lui Nikita Hrusciov.
Un consorţiu, format din ExxonMobil Exploration and Production Ukraine B.V., Shell din Marea Britanie, Petrom din România şi NAK Nadra Ukraina a câştigat licitaţia de exploatare a hidrocarburilor din regiunea scitică a platoului Mării Negre, a anunţat Eduard Staviţki, ministrul ucrainian Ecologiei şi Resurselor Naturale, la o conferinţă organizată la Kiev.
„Consiliul de Miniştri a susţinut propunerea comisiei interdepartamentale, referitoare la încheierea unui acord de partajare a producţiei şi stabilire a câştigătorului grupului de companii, în frunte cu operatorul acordului – ExxonMobil”, a spus ministrul.
Au existat două cereri de participare la licitaţia pentru exploatarea hidrocarburilor. Pe lângă acest consorţiu, a fost admisă şi cererea din partea LUKOil Overseas Ukraine BV.
Suprafaţa regiunii scitice este de 16.698 km2. Acest teritoriu se învecinează cu Insula Şerpilor, despre care Adrian Severin a scris cu mâna lui în Tratatul bilateral că aparţine Ucrainei.
Conform evaluărilor făcute de guvernul Ucrainei, investiţia totală în zăcământul de gaz scitic e de 10 – 12 miliarde de dolari. Volumul de gaze estimat a se extrage anual este de până la trei – patru miliarde metri cubi pe an.
Şi atunci mutarea se face în altă parte. Volumul pieţei produselor petroliere din Armenia este estimat la 340 – 360 de mii de tone pe an, toate din import.
Cele mai mari cantităţi se livrează de la rafinăria OMV din România (Petrom), prin portul Poti din Georgia, apoi pe calea ferată. În România mai există o rafinărie ce aparţine unei companii din Rusia: Petrotel, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone, controlată de LUKOil.
Compania Rosnefti priveşte şi ea spre Armenia. Are dreptul. Trustul rusesc analizează posibilităţile de a intra pe piaţa distribuţiei de carburanţi din Armenia – 40 – 50 de benzinării.
În plus, poate să construiască o conductă de alimentare la aeroportul din Erevan. În Armenia, preţul de vânzare cu amănuntul la benzină e de aproximativ 1 euro. În Rusia, de la 1 august, un litru de benzină Ai-95 costă 0,76 euro.
În prezent, Rosnefti continuă proiectul de creştere a capacităţii la rafinăra Tuapse, care va produce de la 4,55 milioane de tone de hidrocarburi la 12 milioane. Iar în spatele acestui război economic global Putin îşi trimite rachetele cu rază lungă de acţiune, jucând mai departe indignarea contra… scutului de 24 de rachete din România…
Un submarin nuclear rusesc a operat nedetectat în ape teritoriale americane aproape toată luna iulie. Prezenţa submarinului în Golful Mexic a fost confirmată într-un raport al patrulei submarinelor, parte a forţelor navale americane, după ce a părăsit regiunea, relatează „The Washington Free Bacon”.
Submarinul de atac din clasa Akula, dotat cu rachete cu rază lungă de acţiune, unul din cele mai silenţioase submarine ale Rusiei, s-a aflat în Golful Mexic la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, în aceeaşi perioadă în care bombardierele strategice ruseşti au pătruns în spaţiul aerian american, în apropiere de Alaska şi California, mişcări ce evidenţiază puterea militară în creştere a Rusiei.
Americanii nu au putut detecta în timp util această mişcare de judo strategic. Ce ar putea face România cu cele 24 de rachete interceptoare de la Deveselu? Ar fi veselie mare…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

four × three =