Cu toții ne amintim tragedia ca..." />

Drumul mobilei. România – Georgia

Cu toții ne amintim tragedia care s-a petrecut acum cativa ani, când micul stat Georgia, din vestul Mării Negre, a fost ocupat militar în parte de către vecinul său nordic de la Marea Neagră, Federația Rusă, după ce Georgia intrase peste noapte în propriile sale teritorii autonome de la nord, Abhazia şi Oseția.

În acest moment, dacă nu ai paşaport de cetăţean din ţările Comunităţii Statelor Independente, nu poţi să intri în Georgia (Gruzia) prin nord, de exemplu prin trecătoarea Roki din Munţii Caucaz. Poţi intra în Georgia cu avionul (şi prin graniţa de vest, de exemplu, dinspre Marea Neagră), iar cu maşina numai dinspre graniţa de sud, din Turcia. Mulţi cărăuşi români de marfă intră în Georgia dinspre Turcia. Traseul cel mai bun, chiar dacă puţin mai lung, este pe malul Mării Negre, prin Asia Mică. Acesta este preferabil rutei dificile pentru camioane, puţin mai scurtă, prin munţi, prin Erzurum, care devine mai dificilă iarna. Firmele de transport româneşti trec, evident, prin Bulgaria pentru a intra în Turcia prin Edirne sau Lesovo, tranzitând apoi Turcia continentală până în Istanbul, trecând prin strâmtoarea Bosfor şi traversând Asia Mică prin nord, de la Marea Neagră, la Merzifon şi până la Sarp. Transportatorii intră apoi în Georgia, spre Batumi sau Tbilisi.

Georgia: fără parcări pentru camioane

În Turcia sunt foarte multe parcări şi, cu asumarea unui anumit procent de risc, nu sunt probleme. Practic, şoferii care fac acest traseu au de „jonglat“ Bulgaria, care nu are parcări bune pentru TIR-uri şi nici locuri unde să mănânci la şosea. Apoi, după ce treci în Turcia şi te opreşti, mănânci şi te odihneşti bine, trebuie să „o calci“ serios până în Georgia. Odată ajuns în Georgia, şoferul se odihneşte chiar în graniţă, la Sarp, unde există două parcări cu oarecare pază plătită. Dar trebuie să fii atent la marfă pe timpul nopţii. Traseul din Georgia nu are parcări bune pentru TIR-işti, cu excepţia suburbiilor capitalei Tbilisi şi, se pare, a unei singure parcări lângă Batumi. În numărul precedent al revistei, explicam că şoferii care fac traseul Turcia – Bulgaria –Moldova – Ucraina – Rusia nu pot să respecte regulile autorităţilor rutiere referitoare la repaosul obligatoriu şi la orele de condus, pentru că nu au parcări sau, chiar dacă ele există, nu sunt sigure. Arătam că, din acest motiv, unii şoferi preferă să conducă fără oprire, pentru a nu le fi furată marfa.

Taxa de parcare în Turcia, 15 lire

Pe traseul România – Georgia, via Turcia, am descoperit cărăuşi de altă factură, care-şi asumă totuşi riscul de a opri, pentru că au descoperit că, de câţiva ani, Turcia este ceva mai sigură. În Turcia au apărut între timp foarte multe parcări amenajate.

Acum, turcii fac mai multe controale pe traseu şi sunt firme care preferă să nu îşi „dea peste cap“ tahografele mergând fără oprire. Camionagiii riscă mai puţin să le fie sparte camioanele, atunci când se opresc cu marfa pentru repaos, într-o relativă siguranţă, în parcările turceşti, decât să fie prinşi că nu respectă regulile de timpde condus stabilite de autoritățile rutiere internaționale.

Taxa de parcare costă 15 lire turceşti pe noapte, cu pază asigurată. „Paza asigurată“ însă este o chestiune relativă, pentru că, aşa cum ni s-a relatat, „cu turcul oricum nu te înţelegi dacă ţi se întâmplă ceva. El îţi garantează siguranţa mărfii formal, până când îi dai banii, dar dacă se întâmplă un incident nu-l mai găseşti, ori se preface că nu înţelege“. Şoferul cu care am stat de vorbă spune astfel: „Nu am păţit-o niciodată în parcare, dar ştiu ce se întâmplă uneori din experienţa altora“. Nu în toate parcările există locuri unde poţi să mănânci, dar sunt destule unde şoferii pot opri pentru perioade mai lungi, mai ales când aşteaptă, la întoarcere, pe diferite contracte.

 Am importat din Georgia frunză de dafin

Georgia, pe de altă parte, este destul de mică, fapt care o face mai uşor de traversat chiar dacă şoselele gruzinilor sunt „rupte“, mai ales după războiul cu Rusia de acum doi ani. De la Sarp, georgienii au început să construiască acum o autostradă foarte bună, dar aceasta încă nu este gata.

Să insistăm însă asupra acelor „aşteptare pe contracte de retur“ despre care am făcut vorbire mai sus. Multe firme româneşti, cum sunt şi cele cu ale căror şoferi am vorbit, transportă mobilă în Georgia. Acum sunt mai puţine contracte decât înainte de invazia din anul 2008, pentru că ţara a sărăcit.

Pentru ca o astfel de cursă să fie rentabilă, camionul trebuie să transporte ceva la revenirea în ţară: mobilă, electrocasnice, calorifere, materiale de construcţii. Rar de tot şi numai înainte de războiul cu ruşii, o firmă de transport a încărcat din Georgia, pentru retur, frunză de dafin cu destinaţia Bucureşti.

De obicei, firmele contractează astfel de transporturi de retur pentru diferite mărfuri din Turcia, pentru România sau chiar pentru Republica Moldova. Nu întotdeauna când revii din Georgia poţi să o ţii „aţă“ spre ţară şi uneori trebuie să stai câteva zile în Turcia, ca să iei marfa pentru România sau Republica Moldova. Dar firmele de transport urmăresc să şi plece din aceste parcări, pe drumul de retur, cât mai repede, pentru că altfel costul staţionării începe să doară la buzunar.

În Turcia motorina e scumpă

În Turcia, motorina costă cam doi dolari pe litru. Din acest motiv, şoferii noştri alimentează o dată în ţară, apoi încă o dată la ieşirea din Bulgaria. Vă daţi seama ce afaceri grele fac astfel benzinarii bulgari, înspre graniţa cu Turcia? Camionagiii au rezervoare speciale de motorină,  unele făcute de firme, altele din fabricaţie, cu o capacitate de până la 900 de litri.

Dacă un astfel de TIR cu rezervor special consumă 40 de litri de motorină la suta de kilometri, are o autonomie de drum de peste 2.000 de kilometri. Îndeajuns pentru a realimenta, după ieşirea din Bulgaria, în Georgia, unde litrul de motorină costă 1,25 – 1,26 dolari. Însă, dacă intri cu mai mult de 550 de litri de motorină înTurcia, autoritatea rutieră locală te amendează. Un alt risc pe care şoferii români şi-l asumă.

La intrarea în Georgia: blocaj

Gruzinii au şi ei porţiuni de şosea montană, dar nu aceasta este azi marea problemă. Durerea şoferilor este că la intrarea în Georgia, dinspre Turcia, este acum un blocaj total, pentru că se lucrează la autostrada spre Batumi. Apoi, după ce o vor termina, vor începe să lucreze la tronsonul Batumi – Tbilisi, care este şoseaua lor naţională cea mai circulată. În graniţele gruzine din sud sunt în permanenţă în jur de 2.000 de camioane, la coadă în vamă, şi se circulă noaptea, când vameşii, în coordonare cu cei de la drumuri, dau drumul la camioane într-un număr limitat. În prezent, durata de trecere prin vămile din sudul Georgiei variază între cinci şi şapte zile. Georgienii nu au în prezent autostrăzi, ci mai curând ceva în genul drumurilor europene de la noi.

Pe de altă parte, vameşii gruzini, oameni de treabă, sunt totuşi destul de ciudaţi pentru noi: nu toţi banii pe care îi plăteşti în vămile gruzine sunt justificaţi de vameşi în scripte, ci numai o parte din aceştia. Ciudat este şi stilul lor de lucru: stai în aşteptare, cu toate că nu au de lucru, ezită să-ţi ia actele. Dar aceste practici nocive pentru comerţ sunt întâlnite şi la vameşii români, şi la cei modoveni. Cât despre turci, ei oricum sunt din principiu o problemă.

„Uneori se stă mult în vamă. Când mă duc sau mă întorc din cursă, ba nu le merge turcilor calculatorul, ba nu ştiu ce altceva se întâmplă. Mai durează până învaţă să lucreze cu noul sistem, ca şi bulgarii“, ne spune un şofer care face mereu această rută. Din momentul în care ai încărcat, să zicem la Erzurum, ori în Trabzon şi te duci la vama de acolo, durează mult până ai declaraţia vamală, care este făcută de furnizor, apoi ajunge la comisionarul acestuia, care se ocupă de formalităţile vamale în continuare. Apoi stai în vamă până ajung facturile şi astfel pierzi mult timp.

Rar se întâmplă să ajungă în vamă şi maşina, şi comisionarul în acelaşi timp, astfel încât să se stea în vama de interior minimum de timp cu putinţă. Iar să îţi imaginezi că staţionarea îţi va fi plătită de furnizorul turc este un vis frumos. Rar se întâmplă ca beneficiarul mărfii, când este român, să accepte plata staţionării.

La ieşirea din Turcia spre Bulgaria mai ales, în graniţa de intrare în Uniunea Europeană, sunt uneori cozi. Mai ales la sfârşitul săptămânii. Astfel, de pe un traseu care teoretic ar putea să dureze 10 zile turul şi încă alte 10 returul, şoferul se poate întoarce din cursă după aproape o lună. Asta mai ales dacă staţionează în Turcia pentru un transport de retur mai bun. Să numărăm, pe de altă parte, vămile prin care trece: trei vămi în UE şi încă alte trei non-UE, care sunt marea problemă

1 comment

  1. anin

    Parcarea unde sunt super mulțumit de pe sos DN 5 este pe partea stanga pe sensul de mers București-Giurgiu tel tel de acolo este 0246244192 comuna DAia nr 184 este deschis non stop nu se fura deloc .parcare super pazita .nu este reclama .aici trag tiru mereu.bei o cafe super buna nicăieri nu bei așa cafea ,super patron este Florin ,sanatate multa ii urez prin acest comentariu ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

six + eight =