SURSA OceanInspire

Dragonul Zăpezilor taie ghețurile veșnice pentru transporturile Chinei

Ce vremuri! Calea Maritimă de Nord era patrimoniu rusesc exclusiv. În prezent, străinii o folosesc intens. Mai ales chinezii. Rutele de probă cu nave de marfă se vor transforma în această vară în curse regulate ale transportului maritim din China.

Peste şapte ani, China preconizează să trimită pe Calea Maritimă de Nord fiecare a şasea tonă de mărfuri pentru export. Circulaţia va fi asigurată de spărgătoarele de gheaţă din China, nu din Rusia. Astfel, Rusia îşi pierde rapid avantajele tranzitului pentru drumul cel mai scurt Europa – Asia.

După China, vor ocoli Rusia cu vapoarele lor India şi Singapore. Rusia rămâne să mai strângă nişte bani din activităţile de însoţire a navelor străine cu spărgătoare de gheaţă şi pentru pilotajul de sprijin. Ea nu e în stare deocamdată să ofere nici rute pe calea ferată, nici pe autostrăzi între Europa şi Asia.

A rămas cu același terasament de cale ferată ca pe vremea lui Stalin, de frică să nu fie invadată. Adică timp pierdut și bani aruncați pe schimbarea boghiului.

Pe 18 martie, s-a anunţat că guvernul rus a dispus crearea Administraţiei pentru Calea Maritimă de Nord, sub controlul Agenţiei Federale de Transport Maritim şi Fluvial (Rosmorreciflot).

Principalele obiective ale noii administraţii: organizarea navlosirii; asigurarea securităţii navigaţiei; protejarea mediului maritim de poluarea provocată de vapoare. Alexandr Davîdenko, directorul Rosmorreciflot, a declarat pentru Nezavisimaia Gazeta că în anul 2012, pe ruta de nord, s-au transportat aproximativ patru milioane de tone de marfă, din care 1,2 milioane de tone mărfuri de tranzit. În 2013, se aşteaptă o creştere a transportului cu 5% – 6%.

Principalii actori pe ruta de nord ar putea deveni chinezii, ce au anunţat planuri senzaţionale de dezvoltare a aşa-ziselor posesiuni polare ale URSS.

După cum arată Barents Observer din Norvegia, compania de transport maritim din China a programat realizarea în această vară prima cursă comercială pe ruta de nord.

„În condiţiile topirii scutului arctic, al accelerării descoperirilor unor noi rute maritime şi resurse minerale, China încearcă să ocupe în regiune o poziţie puternică. Dorind să-şi extindă influenţa, China face presiuni permanente pentru a primi statutul de observator în Consiliul Arctic, constituit de cele opt state din Oceanul Arctic”.

Reamintim că în anul 2012 spărgătorul de gheaţă Syuelun (Dragonul de Zăpadă) a fost prima navă din China ce a trecut pe Calea Maritimă de Nord spre Marea Barents.

Voiajul Dragonului Zăpezilor „a însufleţit puternic” companiile maritime chineze, a anunţat Hueygen Yang, directorul Institutului de Cercetare Ştiinţifică Polară din China, pentru South China Morning Post.

Ruta maritimă arctică înseamnă economie de timp şi bani pentru China, a doua putere economică a lumii după SUA. Comparativ cu ruta prin Suez, permite scurtarea distanţei Schanghai – Hamburg cu 5.200 km.

Conform prognozelor chineze pe termen lung, prin 2020 pe ruta de nord vor circula 5% – 15% din mărfurile Chinei la export, mai ales cele containerizate. 10% din comerţul exterior al Chinei va atinge 526 de miliarde de euro în 2020. „Dacă ruta va fi pregătită structural, va avea solicitări enorme”, a menţionat Yang.

În 2012, au trecut pe Calea Nordului 46 de vapoare, comparativ cu 34 în 2011 şi doar 4 în 2010. Volumul total al mărfurilor tranzitate a fost de 1,26 milioane de tone, 53% mai mult decât în 2011, când pe rută au trecut 820.800 t.

Beijingul tace și le face

Ar fi nedrept dacă am spune că Rusia acordă prea puţină atenţie rutelor arctice. În septembrie 2011, la Forumul Mondial al Arcticii, premierul (pe-atunci) Putin a spus: „În Rusia se vede viitorul Căii Maritime de Nord ca o arteră internaţională de transport, capabilă să concureze cu liniile maritime tradiţionale”.

El a menţionat că ruta trebuie să devină una din căile vitale pentru transportul rus, „de importanţă globală, la scară globală”, pentru că prin Arctica drumul între Europa şi Asia-Pacific e cu o treime mai scurt.

Putin a adăugat că aceasta e „o posibilitate excelentă de optimizare a consumurilor pentru transport. Statele şi companiile particulare ce optează pentru transportul arctic vor obţine avantaje economice şi dividende”, a precizat oficialul rus.

Rămâne deschisă întrebarea: cu ce se alege Rusia după deschiderea regiunii arctice pentru toţi doritorii? Calea terestră – rutieră sau pe calea ferată – înseamnă acelaşi Transsiberian, cu condiţia să se modernizeze, fiindcă ar aduce profit.

Însă, după cum susţine Kamil Bekiaşev, şeful catedrei de drept internaţional de la Academia Juridică de Stat de la Moscova, în conformitate cu Legea federală referitoare la mările teritoriale şi zonele contigue ale Federaţiei Ruse, Calea Maritimă de Nord face parte din tezaurul Rusiei.

„Referitor la această lege şi la completările aduse la ea, toate vapoarele trebuie să ceară permisiunea de trecere pe ruta Nordului, reaminteşte el. Dreptul intern impune instanţei să nu admită o posibilă poluare. În plus, vapoarele trebuie însoţite de spărgătoare de gheaţă şi nave de pilotaj. Se înţelege, contra cost”.

Piotr Kliuev, expert la Departamentul de evaluare a companiei 2K Audit – consultaţii de afaceri / Morison International, consideră că Linia Maritimă a Nordului are perspective frumoase de dezvoltare.

„Tot traseul e deja acoperit de o reţea de staţii de control şi corecţie, ce permit să se urmărească ruta mărfurilor pe tot parcursul, spune el.

În prezent, se construiesc centre de reparaţii şi salvare, ce vor asigura securitatea urmăririi vaselor de pe Linia Maritimă a Nordului. În curând, ruta va fi dotată cu infrastructura necesară, ceea ce va face traseul şi mai atractiv pentru transportatori”.

Însă, dacă ar fi să comparăm Linia Maritimă a Nordului cu Transsiberianul, atunci calea ferată de tranzit ar fi un proiect mai profitabil pentru Rusia, crede Kliuev.

„Cu toate acestea, modul în care funcţionează Transsiberianul acum arată că această rută nu e capabilă să-i atragă pe transportatori, regretă el.

Viteza redusă de deplasare a trenurilor, problemele periodice de alimentare şi expedierea convoaielor, procedurile vamale complicate – toate acestea afectează grav viteza Transsiberianului. Prin urmare, calea ferată nu e pregătită să devină o rută de tranzit Europa – Asia”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

three × one =