Dumitru Bunea avea 60 de ani, o viață..." />
granita ungaria

DISPREȚUL CARE NE OMOARĂ

Dumitru Bunea a murit de inimă rea din cauza unei amenzi

Dumitru Bunea avea 60 de ani, o viață de afaceri în spate, o soție la fel de activă ca și el, profesoară de franceză în Hațeg și proprietară de pensiune turistică, precum și doi băieți stabiliți în Franța și Elveția. Pentru el, totul s-a terminat pe 23 ianuarie. Amendat, dar mai ales tratat cu dispreț de inspectorii rutieri maghiari, a suferit un atac de cord, care i-a adus sfârșitul.

Scopul oricărei sancțiuni, fie simpla amen­dă , fie pedepse le drastice cu închisoarea, nu e răzbunarea. Nici măcar strângerea de bani la buget. Sancțiunea se vrea o îndreptare a făptuitorului, o garanție că fapta incriminată nu va mai fi repetată.

În lumile perfecte, amenzile nu ascund în spate răzbunări pentru diferen­dumuri istorice sau superiorități închipuite. Într-o Europă a pro­gresului, aceasta nu trebuie să se întâmple.

Deseori însă, sub masca corectitudinii absolute se ascund mizerii și comportamente ce denotă dispreț și desconside­rare. Aceasta i s-a întâmplat și lui Dumitru Bunea, românul mort în vama Nădlac câteva ore după ce a beneficiat de un tratament re­voltător din partea inspectorilor maghiari de trafic.

Ce s-a întâmplat?

Bunea avea mai multe afaceri. Deținea firma de transport rutier Pan Metal Aparataj SRL și firma de import şi comercializare de uti­laje agricole Magrautilaje SRL. Pe 3 -4 ianuarie a.c., Bunea, însoțit de angajatul său, şoferul Aurel Agavriloaie, au plecat spre Franța, pentru a aduce o combină.

Cei doi au profitat de prezența în România a lui Radu Bunea, unul dintre cei doi băieți ai patro­nului, pentru a pleca spre Franța cu autoturismul acestuia.

Potrivit lui Aurel Agavriloaie, pe 21 ianuarie, după încărcarea combinei pe trailerul Volvo, Agavriloaie și Bunea au plecat spre România. Camionul era înregistrat în Franța și aparținea unui partener de afaceri al domnului Bunea. Până la un punct, to­tul a decurs normal. Germania,

Cehia și Slovacia au fost parcurse fără probleme. Situația s-a schimbat însă în Ungaria, aproape de granița cu România.

„Ne-au oprit la graniță și ne-au cerut actele mașinii, precum și diagramele. Fiind plecați de două zile din Franța, am prezentat două diagrame, dar și un formular de activitate, ce atesta că fusesem în concediu de la momentul plecării din România. Au obiectat că trebuie să prezentăm un document, prin care să facem dovada modului în care am ajuns acolo -biletele de cușetă la tren. Însă noi plecaserăm cu autoturismul băiatului“, povestește Agavriloaie.

Cei doi au fost nevoiți să aștepte trei -patru ore într-o sală decizia maghiarilor. „În final, au venit și ne-au spus că trebuie să plătim echivalentul unei amenzi de 3.000 de euro: 1.500 de euro conducăto­rul auto, 1.500 de euro firma. Camionul cu utilajul a rămas reținut până la plata amenzii“, spune Aurel Agavriloaie. Poate nu atât amenda substanțială l-a dă­râmat pe Bunea, cât impolitețea și disprețul ungurilor.

Cum nu avea la el atâția bani, Dumitru Bunea a plecat spre România. Înainte de aceasta, le-a ce­rut maghiarilor asigurări că la întoarcere va regăsi atât camionul, cât și combina în stare bună.

El ar fi dorit să fie semnat un proces verbal de predare -primire a bunurilor sale, să aibă o dovadă la mână. „I-au răpuns că nu e treaba lor, că dacă vrea n-are decât să stea lângă camion“, povestește șoferul.

Fără atâți bani la el, întreprin­zătorul s-a dus până în vama Nă­dlac. Aici, la un ghișeu CNADNR, Dumitru Bunea și-a povestit ne­cazul angajaților. Nici n-a apucat bine să-și verse necazul, că s-a prăbușit străfulgerat.

800.000 DE FORINȚI (aproximativ 2.800 de euro) – amenda maximă ce se aplică în Ungaria, atât șoferilor, cât și firmelor de transport, în cazul: transportului fără autorizație, încălcării regulilor referitoare la cabotaj, manipulării tahografelor și transportului de substanțe periculoase cu încălcarea legilor.

„Imediat ce s-a primit o se­sizare de la colegii din punctul de frontieră, un echipaj s-adeplasat la faţa locului pentru cercetări, reieşind că bărbatului i s-a făcut rău. În pofida intervenţiei me­dicilor, a decedat“, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Arad, Camelia Tuduce.

Mizeriile inspectorilor unguri au continuat. A doua zi, Agavriloaie s-a întors în frontiera maghiară, pentru a recupera camionul. „Le-am cerut să-mi dea diagramele rămase la ei în cele două zile. Mi-au spus că nu le au, căci ar fi rămas la decedat. La Serviciul de Medicină Legală Arad i-au scos însă toate actele din buzunar și știam că nu sunt acolo. La insistențele mele și la observația mea, că e posibil ca diagrame­le să-mi fie cerute în România, maghiarii mi-au dat două copii, nu originalele“, spune conducărul auto.

În final, din bunăvoință, decedatul a fost ier­tat de amendă, dar nu și Agavriloaie, ce a trebuit să plătească 1.500 de euro. El afirmă că inspecto­rii maghiari nu au avut nimic de obiectat contra transportului propriu-zis (licențe, mod de amarare a utilajului etc.), ci că s-au legat doar de diagrame. De altfel, înainte de plecarea către Franța, Dumi­tru Bunea se adresase biroului Deva al Autorității Rutiere Române, de unde i s-ar fi spus că nu are nevoie de licențe de transport, fiind vorba despre un transport în nume personal.

Imaginea ministrului Transporturilor, mai importantă decât viața lui Dumitru Bunea

Am încercat să aflăm la Ministerul Transpor­turilor ce se știe despre caz. Ce face statul român ca să-și protejeze cetățenii contra abuzurilor? Cum sunt informați ceilalți șoferi, care încă n-au avut ghinionul lui Dumitru Bunea?

La ARR Arad nu se știa nimic. „Și dacă aș ști, nu pot să vă zic nimic. Am primit o dispoziție de la Ministerul Transporturilor, în care se spune că toa­te solicitările presei trebuie să treacă pe la Direcția comunicare“, ne-a spus un inspector ARR Arad. La ISCTR nu am putut vorbi cu șeful instituţiei, Ga­briel Ștefănescu, secretara refuzându-ne legătura telefonică cu inspectorul-șef, recomandându-ne în schimb să-i scriem un e-mail.

De succes pentru imaginea publică a ministrului Transporturilor, astfel de atitudini creează posibili­tatea nefericită ca în viitor cazuri similare cu cel al lui Dumitru Bunea să se repete. Șoferii ce părăsesc România trebuie să lase orice speranță în ajutorul Mi­nisterului Transporturilor și să se pregătească pentru ce e mai rău. În special pe teritoriul Ungariei.

1 comment

  1. ionut

    Din pacate nu e singurul caz.. Nu inteleg de ce presa n-a preluat stirea d-voastra. In concluzie Se intampla mult mai multe abuzuri facute de politistii de frontiera si nu numai unguri. Asta e situatia pentru ca cand esti la frontiera politistul de frontiera roman se poarta cu tine conationalul lui mai rau ca strainu. Ia uitati-va ce case au politistii, adica toti cei care lucreaza la politia de frontiera si veti ramane surprinsi si de ce masini au rudele lor ,cu care ei circula, nu mai vorbesc de copii si vacante

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eighteen − 4 =