Când Ro..." />

Din România în Kazahstan transportând utilaj petrolier

Când România exporta regulat utilaj petrolier, unul din statele unde ajungeau camionagiii români era Kazahstanul. Acum aceste trasee exotice au devenit ocazionale. Ai impresia că e o lume sălbatică. Treci prin Ucraina şi Rusia şi crezi că, dincolo de Ural, e pampa. Ei bine, kazahii au rute auto mai bune decât ruşii. Dar mai există şi câteva surprize.

skyscrapercity

COTE DE TRASEU

Bucureşti – Vadu Siret – Porubnoie – Kiev – Bachevsk (UKR) – Troiebort’noie (RUS) – centura Moscovei – Nijnîi Novgorod – Kazan – Ufa – (traseu montan prin Ural) – Celiabinsk – Kurgan (RUS) – Petukova (KAZ) – Astana – Almaty (fosta Alma Ata)

Prima variantă de traseu, spre Kazahstanul de Vest, e cu ieşire din România prin vama moldovenească Giurgiuleşti, apoi în Ucraina prin Reni. Traseul continuă prin nordul Mării Negre, pe la Odesa, Cherson, apoi pe la Mariupol, deasupra Mării Azov şi spre Rostov pe Don, prin raioanele ruseşti Kalmîkia şi Astrahanskaia, în nordul Mării Caspice, pe la gurile Volgăi. Finalul traseului, după oraşul kazah Atyrau, de pe râul Ural, poate fi în portul de pe malul estic al Caspicei, Aktau, eventual în continuare spre est, în zona Lacului Aral.

~ Cele mai importante provocări ale traseului: distanţele lungi. Până la Uzkamenogorsk de exemplu sunt aproape 7.000 de kilometri. Tariful pe kilometru este mic, distanţa mare şi astfel iei bani mai mulţi, pe când pe traseele obişnuite, scurte faţă de acesta, tariful pe kilometru parcurs trebuie să fie mai mare, dacă vrei să câştigi ca şofer.

A doua variantă de traseu e spre Kazahstanul de Nord. Camionagiul iese din România pe la Vadu Siret, mergând spre Kiev pe la Porubnoie. Ultimul oraş important din Ucraina ar fi Bachevsk, iar prima cotă de traseu din Rusia Troiebort’noie. În continuare, se trece prin Centura Moscovei – dar aceasta acum, cu toate că are foarte multe benzi, a devenit ultraaglomerată, aşa că se folosesc rute ocolitoare, apoi spre Nijnîi Novgorod şi Kazan.

Intrarea în Kazahstanul de Nord se poate face pe mai multe variante de traseu: prin Raionul Orienburg, cu variantă de intrare în Kazahstan prin Troisk, ori prin Raionul Celiabinsk, apoi Kurgan, cu variantă de intrare în Kazahstan prin Petukova, cu extensie spre noua capitală, Astana şi eventual spre vechiulcentru administrativ kazah, Alma-Ata, rebotezată Almaty.

funatdesk
Almaty vine de la Alma Ata. Kazahii si-au modernizat si numele capitalei

A treia variantă de traseu, spre Kazahstanul de Est, e cu ieşire din Rusia prin Kurgan, apoi spre Tiumeni, prin Raionul Omsk, cu intrarea în Kazahstan prin Pavlodar.

Toate aceste rute sunt extrem de lungi, puţin cunoscute şi periculoase pentru şoferii europeni.

Dus şi întors, faci 14.000 de kilometri, chiar mai mult şi revii în România după mai bine de o lună. Numai distanţa de la Atyrau la Aktau este de circa 1.400 de kilometri.

Kazahstan: Unde erau dune de nisip acum e autostradă

Înainte vreme, pe aici maşina rula prin dune de nisip. Exista o porţiune de peste 400 de kilometri, unde fiecare şofer îşi căuta drum prin deşert ca la Raliul Paris – Dakar. La prima vedere, e un drum în pustiu, cu tâlhari sărind din păduri şi călărind cămile. Realitatea este complet diferită, chiar dacă autostrăzile şi şoselele kazahe încă nu există pe calculatoarele de rute.

În anul 2012, kazahii ar fi trebuit să termine sistemul naţional de autostrăzi, însă a venit criza. Nu au mai reuşit, însă drumurile sunt foarte bune. Mai bune decât în Ucraina şi chiar Rusia. Kazahstanul are parcări mari, extrem de frumoase, ca în Occident, în care intră sute de camioane. Acolo unde sunt, autostrăzile kazahe arată ca în Germania sau Turcia. La fel şi parcările, noi-nouţe.

Şi ruşii, şi ucrainienii, şi kazahii au parcări cu plată păzite, cu un fel de restaurante după bani, cantine la calitatea mâncării. În parcările cu plată eşti în siguranţă: e lumină, se recepţionează marfa şi utilarea maşinii şi în Ucraina, şi în Rusia. Plata pe noapte e peste tot echivalentul a trei euro. Există WC public,apă, dar standardul e mai modest la ucraineni şi la ruşi, cam ca în România. Dacă nu sunt cu plată, parcările devin periculoase.

skyscrapercity
Seamana cu un oras fabulatoriu dintr-un film SF. Este partea moderna a capitalei Kazahstanului, Almaty. Nu inseamna insa ca e si democratie, si pluralism sau ca a fost eradicata coruptia

Sunt şi zone unde se fură. Lângă Moscova există o parcare privată cu pază şi alături una publică, fără pază, gratuită. Dacă şoferul are curaj să oprească în parcarea publică, când se intoarce la maşină sigur i s-a furat ceva. Ironia face că alături e un magazin, de unde poţi să-ţi cumperi pe loc ceva identic cu ceea ce ţi s-a furat.

Dacă e lacăt, hoţul dă cu azot lichid şi sparge lacătul. Tot alături este şi o vulcanizare, unde camionagiul are privilegiul să i se vândă propria roată, după ce i-a fost furată cu cinci minute mai devreme din propria rezervă.

La ucraineni se mănâncă bine, că pun suflet

La ucraineni se mănâncă bine, cel mai bine în partea sudică, pentru că localnicii pun suflet în mâncarea pe care o gătesc. Preţul unui prânz este de circa cinci euro. La ruşi însă mâncarea este mai puţin gustoasă, în schimb poţi compensa cu mesele pregătite de ţărani, pe marginea drumului, prin parcări ori aproape de vămi, unde te poţi opri şi mânca foarte bine.

Lângă Astrahan de exemplu dimineaţa vin gospodine cu peşte prăjit şi piure de cartofi, care costă două ruble, cu pateuri, cu plăcinte. „O porţie de peşte cu piure de cartofi costă 2,50 euro şi mănânci de nu-ţi mai este foame două zile”, ne-a povestit un camionagiu obişnuit al acestor trasee. În Kazahstan masa este cu specific mai mult de oaie şi de capră, pentru că sunt musulmani. Un dejun complet costă trei-cinci euro în toate aceste state.

Motorina se scumpeşte

În prezent, în Ucraina motorina a ajuns un euro pe litru. La ruşi şi la kazahi e 60 de eurocenţi pe litru, dar tendinţa e de creştere continuă a preţului.

Camionagii nu au cum să evite însă motorina mai scumpă de Ucraina. Ce poţi face e să te străduieşti, făcând plinul înainte să intri în Ucraina, să acoperi cât mai mult din traseu cu motorină din România. În Ucraina cumperi motorină cât să ieşi spre Rusia, apoi treci pe costuri mai mici la carburanţi, până revii în Ucraina, când iarăşi, ca şi la dus, faci plinul în Rusia şi te străduieşti să acoperi cât mai mult din Ucraina. Există pericolul ca, dacă nu eşti alimentat cu destulă motorină în Ucraina când mergi spre Rusia, să rămâi fără motorină în frontieră, ori să nu ajungi la prima pompă de benzină din Rusia.

Şpaga? O dai, treci repede şi mai şi spui mulţumesc!

Şpaga e capitol aparte. Şoferii preferă să dea un ban şi să treacă frontiera repede, decât să stea acolo zile în şir. Sistemul e croit în aşa fel că, la ucraineni sau ruşi, de exemplu, dacă nu dai şpagă în frontieră (pentru că nimeni nu îţi cere explicit bani) eşti pus efectiv la index, pe aşteptare. Cât pierzi din banidând şpagă câştigi pe partea cealaltă, livrând marfa în timp util, conform contractului.

Antena 3

La intrările în Ucraina de exemplu sunt şapte avize pe care trebuie să le obţii, ce se concretizează în diferite ştampile. La ucraineni nu există taxă de drum, totul se plăteşte în vamă. Grănicerul, dacă nu i-ai dat banul, nu deschide poarta să intri.

Poliţistul de frontieră trebuie să pună o ştampilă în paşaport şi un bileţel cu numărul de persoane din maşină şi ce marfă e transportată. Dacă nu-i pui în paşaport „darul”, ori „salutul”, îţi dă paşaportul la o parte şi… următorul la rând! – te ţine până primeşte şpaga.

La verificarea integrităţii camionului (dacă ai sau nu marfă de contrabandă), în mod normal trebuie desfăcute sigiliile maşinii, verificată marfa, cu documentele de expediţie, apoi făcut proces verbal… toate aceste lucruri durează.

Dacă dai „salutul”, nu se mai deschide nimic şi vama ucraineană lucrează foarte repede, ne-au povestit mai mulţi şoferi ce fac aceste trasee. Se poate spune în linii mari că banii pe care îi ia oficial statul ucrainean, plus şpaga pot ajunge, de la vamă la vamă (pentru că diferite servicii costă diferit de la o vamă la alta), la o sumă grosso-modo de 50 – 100 de euro.

~ „Nu contează cât dai, ci cât de repede te servesc. Chiar dai cu bună-credinţă când ştii că funcţionarii te servesc repede şi stai numai două ore în graniţă. La sfârşit spui şi mersi şi nu-ţi pare rău că dai şpagă. Te deranjează şi te umileşte că stai, nici nu dai şpagă şi te şi ţine 24 de ore degeaba.”

Ierni foarte grele în Ural şi în Deşertul Kazah

Salvarea de frig a fiecărui camionagiu este în funcţie cum îşi amenajează cabina şi dacă are o aerotermă bună. Anul acesta de exemplu în Munţii Ural au fost -39 de grade. Temperatură la care oricum nu opreşti motorul, ca, dacă ţi-a congelat uleiul, la revedere.

La sub -25 de grade, patronii de firme de transport le recomandă şoferilor să nu oprească motorul. În plină iarnă, în Munţii Ural sunt şosele de munte, care de obicei iarna sunt pline cu gheaţă cam câteva săptămâni din sezonul rece.

123rf

Dar şi ucrainenii, dar mai ales ruşii – cei mai buni la acest capitol, au utilaje şi curăţă drumurile repede. Când e ninsoare, spre Ural traficul se opreşte la Ufa, înainte de intrarea în traseul montan şi drumul spre Celiabinsk se închide până la deszăpezire. În Kazahstan sunt temperaturi extreme.

Clima continental-excesivă de aici face gerul de -17 grade din Kazahstan greu suportabil, în comparaţie cu unul de -30 de grade în Munţii Ural, ce pare dulce poezie, pentru câ vântul care scapă liber în deşertul kazah iarna face diferenţa, aşa cum vara căldurile sunt aici absolut incredibile.

În Rusia, din cauza crizei, au reapărut rakeţii

Rakeţii au apărut şi în Ucraina, dar mai mult la ruşi, pentru că i-a scos în teren criza. Au ieşit în stradă şi te abordează pe drum, că pasămite ei răspund de porţiunea respectivă şi cer o taxă ce poate să ajungă la 100 de dolari. Dacă nu negociezi şi nu dai ceva, îţi taie cauciucul sau furtunul de aer, dar cel mai des îţi aruncă o piatră în parbriz.

Eşti condamnat apoi să-ţi rezolvi problema, pentru că poliţia nu te lasă aşa. Rusia, în partea Uralului şi în sud, are aceste probleme. Ca şi în zona siberiană. Defapt, termenul „raket” e vechi din anii 90. Acum aceşti prădători sunt numiţi bandiţi şi mai curând din reflex verbal rakeţi.

~ Cele mai mari pericole sunt bandiţii, cu care trebuie să negociezi ferm, să nu te pierzi cu firea niciodată şi să ai grijă să nu îţi strice camionul. Marfa şi combustibilul nu îi intereseză, ci numai banii, a căror urmă este greu de luat.

Rusia taxează discriminatoriu camioanele din UE-27, Elveţia şi Turkmenistan

De la 1 februarie 2009, vehiculele grele cu o capacitate mai mare de 3,5 tone înmatriculate în UE-27, Elveţia şi Turkmenistan sunt supuse unei taxe de drum. Comisia Europeană a calificat-o dreptdiscriminatorie. În replică, în toate aceste state camioanele ruseşti sunt subiectul unei taxe de întreţinere a drumurilor.

Mihai Guzun, Minatas Exim
© Revista Mişcarea

UE nu poate să ia altfel de măsuri contra Rusiei, pentru că aceasta nu e stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Vigneta aceasta rusească se plăteşte în frontieră sau la oficiile poştal şi poate fi luată pe o săptămână, zece zile sau o lună. Pentru o săptămână, costul acestei taxe este echivalentul a peste 40 de dolari.

Pe zi 385 de ruble = 8,5 euro
Pe săptămână 1.154 de ruble = 25 de euro
Pe lună 5.000 de ruble = 110 euro
Pe an 60.000 de ruble = 1.310 euro

Sursa: gw-world

Autorizaţiile bilaterale între România şi Kazahstan au fost eliminate.

~ Recomandarea lui Mihail Guzun, patron şi şofer experimentat la firma Minatas Exim: Camioanele trebuie să fie pregătite tehnic foarte bine. Şoferii să fie mecanici auto abili şi tipi inteligenţi. Cu raketul se negociază, adică trebuie să cunoşti bine limba locului – rusa. Dacă banditul îţi cere bani, n-ai, îi dai un pic, de sănătate, cât poţi, îi promiţi că altădată ai mai mulţi bani şi o să îi dai mai mulţi atunci.

• Florin Budescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × five =