Dilemele CNADNR: ce va fi după rezilierea contractului pentru tronsonul Nădlac–Arad?

Până acum, rezilierea contractelor de către Compania Națională de Autostrăzi (CNADNR) cu vreun constructor mai leneș și hulpav a fost prezentată deseori ca act de bravură al firmei de stat, ce ar fi trebuit repetat mai des. Presa întâmpina momentul respectiv ca pe un soi de victorie împotriva regilor asfaltului. Lucrurile nu sunt întotdeauna însă așa de simple. Rezilierea contractului pentru jumătate din tronsonul de autostradă Nădlac – Arad s-ar putea întoarce ca un bumerang contra Transporturilor. Nici continuarea contractului nu era soluția. Ce se va întâmpla?

CNADNR a reziliat contractul din 2011 cu asocierea Romstrade – Monteadriano, pentru primii 22 de kilometri de autostradă dinspre Nădlac spre Arad, ca urmare a dezinteresului și întârzierilor celor doi constructori. Firmele – prima deținută de Nelu Iordache, rege al asfaltului, a doua cu acționariat portughez – câștigaseră contractul cu al șaselea preț.

Autostrada ar fi trebuit terminată anul viitor, în vară, însă se găsește pe undeva pe la 25% – 28%. De bine ce incepuseră lucrarea, constructorii s-au certat încă de la început între ei. Nelu Iordache, lider de consorțiu, a refuzat plata partenerilor portughezi pe lucrări în valoare de trei milioane de euro, iar aceștia și-au retras utilajele de pe șantier.

În ultimele trei luni, rămas singur, Iordache a recuperat ceva-ceva din întârzieri, dar nu suficient pentru ca tronsonul să fie gata anul viitor. Conștient că există riscul ca autostrada să nu fie gata la termen, CNADNR îi trimisese recent afaceristului o așa-zisă înștiințare de reziliere.

„În ciuda faptului că beneficiarul (CNADNR – n.r.) şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale şi în repetate rânduri au fost acordate termene de remediere mai mult decât rezonabile pentru deficienţele identificate, constatăm că la 507 zile de la data deîncepere (aproximativ 77% din durata de proiectare şi execuţie) progresul înregistrat de antreprenor în îndeplinirea obligaţiilor (…) e total nesatisfăcător pentru respectarea duratei de execuţie“, se arată în scrisoarea trimisă celor două firme. CNADNR acuza cele două companii că nu și-au soluționat divergențele, că liderul asocierii nu respectă înțelegerile cu subantreprenorii, că utilajele sunt insuficiente, că documentația necesară proiectului (descărcări arheologice, proiect tehnic, exproprieri) nu a fost finalizată, precum și că nu există autorizație de construire pe toată lungimea proiectului. „În aceste condiţii, e evidentă intenţia antreprenorului de a nu continua îndeplinirea obligaţiilor din cadrul contractului şi în mod special a obligaţiei de a finaliza toate lucrările. (…) Vă transmitem prezenta înştiinţare, potrivit sub-clauzei 15.2, cu privire la rezilierea contractului de către beneficiar, în termen de 14 zile de la data prezentei“, se mai arată în scrisoare, trimisă la începutul lunii noiembrie.

Cine pierde, cine câștigă?

Există câteva semne de întrebare importante privitoare la decizia CNADNR. În primul rând, scrisoarea trimisă Romstrade nu e semnată de Direcția juridică, fapt ce putea sugera că CNADNR mai degrabă ar fi încercat să sperie cele două firme și să le convingă să se apuce de treabă. În al doilea rând, după cum se constată în formularea scrisorii de mai sus, rezilierea ar fi avut loc în 14 zile de la data înștiințării, nu imediat. În două săptămâni se puteau întâmpla multe. „E o formulare bizară“, ne-a declarat Enăceanu, directorul ce s-a ocupat până recent de proiect în numele Monteadriano. Oricum, nici CNADNR, nici Romstrade- Monteadriano nu vor scăpa neșifonați. Pentru CNADNR, rezilierea poate însemna bani pierduți. Romstrade a încasat 40% din bani, la care se adaugă avansul de 15% din contract, primit inițial. Lucrările sunt însă la 28%, ceea ce însemană că în caz de reziliere CNADNR trebuie să primească 27% din contract (care este de 84 de milioane de euro, fără TVA), adică 22 de milioane de euro.

Suma e acoperită la limită de cele două garanții depuse inițial de Romstrade. Garanția de avans și cea de bună execuție, ce pot fi executate la bancă de CNADNR, fac împreună doar 18 milioane de euro. Desigur că restul se poate recupera în instanță, însă procedura, judecată la Camera de Comerț internațională de la Paris, e lungă. „I-aș cere daune de 20 de milioane de euro, contractul permite. Diferența va trebui recuperată pe linie juridică. Dacă însă CNADNR va dori să îl scape basma curată, va putea“, spune fostul responsabil Monteadriano.

Riscăm să pierdem finanţarea UE

Acum, după reziliere, CNADNR riscă să nu poată termina proiectul până la finele anului viitor și să piardă finanțarea UE, de 72 de milioane de euro (85% din valoarea proiectului). Deoarece acesta s-a început în anul 2011, regulile UE spun că trebuie terminat ,doi ani mai târziu, în 2013. Autostrada se află însă la nivel de excavații, nu e pus balastul, structurile de poduri nu au nici fundații, iar iarna nu se fac astfel de lucrări (betonul sau asfaltul se toarnă doar la peste 10 grade Celsius). După socotelile lui Florin Enăceanu, tronsonul Romstrade mai are nevoie de șapte luni pentru a ajunge în faza în care se pune asfaltul. Rezilierea poate presupune și găsirea unui nou constructor, însă oricât de harnic ar fi acesta e foarte greu pentru el să se mobilizeze astfel încât să termine lucrările în câteva luni. Menținerea contractului cu Romstrade nu e nici ea o soluție. „Mă îndoiesc că Romstrade va putea termina lucrarea. Atât profesional, cât și din punct de vedere al capacităţii, nu are șanse“, spune Enăceanu. Nu că inginerii nu ar fi competenți, dar e nevoie de buni organizatori, de oameni experimentați atât în managementul proiectului, cât și în elaborarea corespondenței cu CNADNR. Ori Romstrade, firmă ce n-a mai făcut astfel de proiecte ample, nu îi are, afirmă inginerul, cu o experiență în construcții formată de dinainte de 1990. Rezilierea contractului ar putea deveni o problemă mare pentru firma lui Nelu Iordache. Dacă CNADNR îi va executa garanția, băncile se vor îndrepta spre Romstrade spre a-și recupera banii, ca şi furnizorii, în condițiile în care, de bine, de rău, contractele tronsoanelor dintre Nădlac și Sibiu sunt singurele la care nu sunt probleme de finanțare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × two =