Din anul 2008 încoace, nu trece o săptămână în ..." />

DILEMA EUROPEI

Din anul 2008 încoace, nu trece o săptămână în care să nu auzim cât de complicată este situaţia economică în Europa. Cu toate aces­tea, în anul 2006 conducerea României considera că cel mai mare bine pentru ţară este aderarea la UE. „Bucuria“ momentului aderă­rii a aruncat în plan secund istoria zbuciumată a celor 31 de capitole de negociere. Gravitatea acestui fapt va ieşi la iveală în maximum doi – trei ani, când România va fi constrânsă „să implementeze“ cu celeritate „soluţiile“ de la „centru“.

 

Această negoci­ere complexă a aderării a ră­mas un mister pentru poporul român. Sunt convins că aşa s-a întâmplat şi în cazul altor ţări din grupul celor 27. Secretoma­nia aceasta ascunde o atitudine discutabilă, despre care vorbesc răspicat doar popoarele din afa­ra UE. Am fost şocat când un diplomat din Chile mi-a povestit ce negocieri dure a fost nevoită să poarte ţara sa cu oficialii UE pe problema comerţului.

Ca să fiu mai clar, voi cita con­cluzia acestui diplomat: „ne-au îngenuncheat“.

Am relatat aceasta, pentru a înţelege că există şi o parte întunecată a comerţului din­tre popoare. De fapt, relaţiile interstatale depăşesc cadrele unor acorduri oficiale. Ele se în­temeiază până şi astăzi pe ste­reotipuri uimitoare (sau umili­toare, adeseori). Americanii se văd doar pe ei înşişi „lumea civilizată“ (civilized world). Pe ruşi îi socotesc în continuare comunişti. China este un „uriaş supermarket“. Iranul este „ţara lui Satan“. India este o uriaşă plantaţie de condimente. Afri­ca este deşertul din vecinătatea bolnavilor de SIDA. Nici statele europene nu stau mai prejos la capitolul prejudecăţi. La capitolul „cei mai muncitori“, germanii au fost nominalizaţi majoritar de Anglia, Franţa, Italia, Spania, Polonia, Cehia. La „cei mai le­neşi“, ruşinea este împărţită deGrecia, Italia şi România. „Cei mai corupţi“ sunt italienii. În fine, „incoruptibilii“ continen­tului sunt… germanii. Nu ştiu dacă se poate estima în termeni financiari influenţa acestor ste­reotipuri. De curând, voci ofici­ale din UE au avertizat că există pericolul unei rupturi între sta­tele din Nord (a se citi: harnicii şi incoruptibilii) şi cele din Sud (leneşii şi corupţii adică).

Revine în atenţia publică dis­puta lăuntrică a Europei inter­belice, care este una între robo­t i z a rea ce t ăţea nu lu i şi naturaleţea lui. Ţările nordice, în frunte cu Germania, gândesc în termeni de austeritate forţată şi de productivitate cu orice preţ, riscând dezumanizarea popula­ţiei active. Ţările sudice resping o astfel de gândire funcţionă­rească, riscând îndatorarea şi sărăcia pe termen lung. În con­diţiile în care idealul UE rămâne acelaşi – numărul 1 în comerţul mondial, presiunea productivi­tăţii va creşte pe „cei harnici“, în vreme ce pe ţările „celor leneşi“ se va accentua presiunea socia­lă. Europa se află aşadar într-o dilemă profundă: dezumaniza­rea prin muncă a cetăţenilor săi sau sărăcia?


Revine în atenţia publică dis­puta lăuntrică a Europei inter­belice, care este una între robo­t i z a rea ce t ăţea nu lu i şi naturaleţea lui. Ţările nordice, în frunte cu Germania, gândesc în termeni de austeritate forţată şi de productivitate cu orice preţ, riscând dezumanizarea popula­ţiei active. Ţările sudice resping o astfel de gândire funcţionă­rească, riscând îndatorarea şi sărăcia pe termen lung. În con­diţiile în care idealul UE rămâne acelaşi – numărul 1 în comerţul mondial, presiunea productivi­tăţii va creşte pe „cei harnici“, în vreme ce pe ţările „celor leneşi“ se va accentua presiunea socia­lă. Europa se află aşadar într-o dilemă profundă: dezumaniza­rea prin muncă a cetăţenilor săi sau sărăcia?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two + nine =