Fragmente din prima cercetare..." />
lobby

Despre Lobbying, FĂRĂ PREJUDECĂŢI

Fragmente din prima cercetare universitară dedicată Asociației Române pentru Transporturi Rutiere Internaționale. Lucrarea „Lobbying și promovare în activitatea de relații publice. Studiu de caz: ARTRI“ este o disertație de masterat în relații publice și publicitate, susținută în iulie 2012, la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași.

CEA MAI SCURTĂ ȘI CEA MAI LUNGĂ DEFINIȚIE

Viitorul mediului de afaceri va avea cel puțin un lucru în co­mun cu trecutul său: necesitatea activităților de lobbying. Și, în vreme ce în anumite țări (este și cazul României) „a face lobby“ se traduce, la nivelul percepției publice, prin „a face trafic de influență“, în altele lobbying-ul profesionist dă un impuls consis­tent economiei.

Cum s-a ajuns la aceste înțelegeri atât de diferite? Trebuie stigmatizat lobbying-ul definitiv și pretutindeni sau tre­buie corect înțeles și bine pus în practică? Aceste pagini vor în­cerca să ofere un răspuns practic pentru asociațiile de transpor­tatori, care în anii următori vor resimți nevoia unui mai mare di­namism în relațiile cu factorii de decizie naționali și internaționali.

Cine vrea să înțeleagă lobbying-ul pornind de la dicționar se va întâlni cu două definiții surprin­zătoare: cea mai scurtă și cea mai lungă. Prima, dată de Rinus van Schendelen, în „Machiavelli in Brussels“, în anul 2002, definește lobbyingul ca „es­sential link“, adică o „legătură esenţială“. A doua, operă a doi români, A. Horja și L. Mihăileanu („Re­glementarea activității de Lobby“, 2009), sună ast­fel: „Lobby-ul este un ansamblu de activități legale și transparente de monitorizare, analiză, documen­tare, comunicare directă și oferire de informații, cu privire la posibile efecte viitoare ale unei decizii

sau în vederea susținerii și pro­movării unor drepturi, opinii sau interese, efectuate cu intenția expresă de a influența opinia sau acțiunea președintelui sau a unui membru al legislativului, executivului, a unei autorități de administrație publică centra­lă sau locală sau a unei persoa­ne cu putere de decizie, dintr-o organizație sau instituție impli­cate în elaborarea, modificarea sau influențarea legislației sau a formei unui act normativ cu efect local, regional, național sau internațional, realizat de o per­soană, firmă, organizație, grup de organizații sau grup de inte­res, direct sau indirect, în numele propriu sau în numele unor persoane sau grupuri și care are ca scop inițierea, adoptarea, modificarea, respingerea sau abrogarea unui act normativ sau promovarea, administrarea sau executarea unui program sau a unei politici publice“.

O SIMPLITATE COMPLEXĂ

D. Balaban și M. Abrudan („Tendințe în PR și publicitate“, 2008) sugerează că, pentru a încerca să înțelegem complexitatea conceptului de lobbying, trebuie să observăm că acesta se află într-o relație de interdependență cu alte trei concepte utilizate de terminologia politică: a. influență, b. participare, c. democrație.

Influența este un concept văzut uneori ca sino­nim cu puterea (H. A. Simon), alteori învecinat (K. I. Friederich), întrucât prin influență se pot genera schimbări importante în procesul de luare a decizi­ilor. Importantă este și ideea subliniată de sociolo­gul R. Bierstedt, anume că prin influență se poate obține „o modificare fără constrângere“. Pentru a putea exercita o influență reală sunt necesare efor­turi susținute, care depind în unele situații de cali­tatea activităților de lobbying întreprinse, de ceilalți competitori sau chiar de accesul la oficialități.

Participarea este un concept care se traduce, în situația noastră, prin realizarea unor negocieri în vederea obținerii unui sprijin politic, acestea apă­rând ca un veritabil proces interactiv. Democrația permite existența simultană a mai multor grupuri concurente de lobby-iști specializați pe domenii di­ferite (fapt care duce la creșterea gradului de efici­entizare a reprezentării intereselor).

LOBBYING, ADVOCACY, PR

Activitatea de lobbying aparține, în primul rând, domeniului general al comunicării umane. Dar, fiind comunicare, se identifică lobbying-ul cu activitatea de advocacy? În SUA, da. În Europa, nu. Cuvintele „advocacy“ şi „avocat“ sunt folo­site adesea atât în definițiile și de­scrierile oferite relațiilor publice, cât și în cele date lobbying-ului. De aceea, Liga Americană a Lobiștilor (asociația profesională națională dedicată exclusiv lobbying-ului) și Clubul Capitol (asociația pro­fesională a lobiștilor din Oregon) folosesc, în mod interșanjabil, ter­menii „lobbying“ și „advocacy“. În Europa lucrurile nu stau la fel. Lobbying-ul vizează explicit încer­carea de a influența legislația, în vreme ce advocacy-ul urmărește „sensibilizarea opiniei publice și a factorilor de decizie, cu privire la acțiuni sau hotărâri care afectează direct viețile oamenilor“. Faptul că acțiuni care încep ca advocacy pot continua ca lobbying arată înru­direa dintre aceste două feluri de activități. Dar ambele, lobbying și advocacy, sunt părți integrante ale relațiilor publice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 − six =