Siim Kallas, vic..." />

De unde vor mai veni bani pentru Transporturi

ECONOMIA ȘI TRANSPORTUL, LA BINE ȘI LA GREU

Dl. Siim Kallas, vice-președintele Comisiei Europene, sublinia acum doi ani că transportul și economia sunt fundamental interconectate. Aceasta înseamnă că s-au influențat reciproc, în bine sau în rău, de-a lungul secolelor.

Profesorul Dan Bogart urmărește această relație complexă în lucrarea „Transportul modern începând din 1700”. El susține că între anii 1700 – 2000 „transportul a experimentat o adevărată revoluție în materie de tehnologie, finanțare și management”.

În ce privește finanțarea, se observă investiții substanțiale în cercetare, inovație, producție și infrastructură, pentru obținerea unui transport mai ieftin și a unui volum de trafic sporit.

Logica acestor investiții țintea creșterea productivității. Pe de altă parte, economiștii căutau să evidențieze beneficiile imediate ale unui transport modernizat asupra rezervelor naționale.

După 2007 – 2008, s-a făcut simțită rapid o criză a „mecanismelor de finanțare a Transporturilor”, după o expresie întâlnită în Raportul Special al Transportation Research Board of the National Academies (USA), Equity of Evolving Transportation Finance Mechanisms.

Această criză e o consecință directă a crizei financiare globale, care după 7 august 2007 s-a manifestat, în opinia BNP Paribas, ca „o evaporare completă a lichidității”.

Falimentul unor mari bănci americane și europene a creat premisele unei recesiuni globale (2008 – 2012), ce a evidențiat și mai mult criza datoriilor suverane în Europa.

FMI atrăgea atenția în 2009 că recesiunea severă a fost urmată și de „o acută pierdere a încrederii” (în proiectul capitalismului, adăugăm noi). Pentru SUA și mare parte din lume începea o perioadă în care banii, aparent „nelimitați”, intrau în epoca refluxului.

PARIUL PE TEHNOLOGIE

Europa în recesiune și la început de 2013 nu disperă, ci își pune speranța în știință, cercetare și inovație. Motivația alegerii e dublă: pe de o parte creșterea nevoilor, pe de alta scăderea lichidităților.

La mijloc stau proiectele UE de a reduce dependența de petrol și efectul de seră (greenhouse gas emission) asupra mediului cu 60% până în 2050.

Aceasta înseamnă venituri de miliarde de euro alocate tehnologiilor generatoare de emisii reduse de carbon, autovehiculelor electrice, celor hibrid, carburanților alternativi, aerodinamicii, masei autovehiculelor.

În UE, numai efortul comunitar (pe intervalul 1996 – 2020) de finanțare a unei rețele de transport (TEN-T) înseamnă investiții de 860 de miliarde de euro.

Din aceștia, peste 190 de miliarde provin din fonduri comunitare. Planuri de investiții avem. Ceea ce nu e la fel de clar ține de voința politică la nivelul UE și de posibilitatea amortiz[rii acestor costuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × one =