Într-un..." />

De unde vin banii pentru drumurile viitoare ale Rusiei?

Într-un viitor previzibil, Rusia se va deschide spre Europa. Cu toată măreția și cu toate obtuzitățile ei. Intrarea în Organizația Mondială a Comerțului a fost doar un prim pas. Urmează modernizarea transporturilor de care rușii au atâta nevoie. Acest proces este și în interesul europenilor.

Rusia devine tot mai mult destinația transporturilor de mărfuri, însă și uriașă zonă de tranzit. Autostrăzi de mare viteză și trenuri rapide, încărcate cu tiruri și containere vor veni din Extremul Orient spre Atlantic pe drumul cel mai scurt posibil.

În 2018, Japonia va avea „un tren plutitor”, care va „zbura” cu 500 – 580 de kilometri pe oră. Are tehnologia, are și banii. Deci va face proiectul, dar pentru distanțe relativ scurte.

Ei bine, Rusia vrea și ea să trăiască faraonic „levitația magnetică” pe șină și intenționează să investească 157 miliarde de dolari în domeniu. Publicația Bloomberg citează opinia unui specialist care susține că suma este uriașă, mai ales că nu-i trebuie chelului tichie de mărgăritar.

Andrei Rojkov crede că suma e astronomică și nici Căile Ferate, nici Guvernul de la Moscova nu au atâția bani, că ar putea fi atrași investitori străini…

Vladimir Putin vrea totuși ca prima linie de mare viteză să fie gata în 2018, pentru Cupa Mondială de Fotbal. Numai asta ar costa 30 de miliarde de dolari. Această primă linie de 800 de kilometri va face legătura între Moscova și Kazan.

Construcția ar trebui să înceapă în ianuarie 2015. Distanța se parcurge acum în 11 ore, dar e posibil să se reducă la 3 ore. Trenurile vor merge între Moscova, Sankt-Petersburg și Ekaterinburg.

Vladimir Iakunin, directorul general al companiei ruse de căi ferate, este de părere că proiectul ar trebui finanțat 70% din bugetul de stat și 30% din bugetul companiei de stat RJD, de la diverși investitori.

Un asemenea proiect unic în istorie ar aduce profituri uriașe pentru trustul siderurgic Mechel, care tocmai a vândut cele patru combinate din România cu fabuloasa sumă de 52 de euro! Se oferă să vină la același tort și coloșii Siemens și Alstom.

Gherman Gref, președintele băncii Sberbank din Rusia, avertizează că Rusia nu trebuie să se grăbească în abordarea unor asemenea proiecte pentru trenuri de mare viteză.

”Dacă un proiect costă 30 miliarde de dolari, trebuie să avem în vedere o eroare de 20% din preț, adică să mai adăugăm 6 miliarde de dolari”, a spus Gref citat de ITAR-TASS, după convorbirile pe această temă cu președintele Putin și cu Iakunin.

Deocamdată, se discută despre trei linii importante: BSJM-1Moscova – Sankt-Petersburg, BCM-2 Moscova – Sankt-Petersburg – Kazan – Ekaterinburg și BCM Centru Sud Moscova – Rostov-pe-Don – Adler.

Rusia a inaugurat pe 17 decembrie 2012 primele segmente de linii pentru trenurile de mare viteză „Sapsan”, între Moscova și Sankt-Peteresburg, iar în decembrie 2010, au încercut să circule trenurile „Allegro” între Moscova și Helsinki, Finlanda.

De unde finanțarea?

Chiar dacă nu au experiența japonezilor, a germanilor sau a chinezilor, Căile Ferate Ruse participă la construirea liniilor din Emiratele Arabe Unite. Magistrala Abu-Dhabi – Dubai va fi gata în 2016.

În 2018, vor fi legate orașele Mussafah, Halifa, Djebel-Ali și Fudjeirî. În schimb, Emiratele vor finanța proiecte de infrastructură din Rusia. Nu cred însă că emirii vor da suficienți bani pentru trenurile performante din Rusia.

Căile Ferate Ruse se vor implica și în construirea liniilor din Brazilia. S-au elaborat deja proiectele. Nici de aici nu vor ieși suficienți bani. Președinții Rusiei, Kazahstanului, Kîrgîzstanului și Tadjikistanului și-au propus să-și lege țările printr-o imensă cale ferată. Evident că Rusia va fi principalul investitor. Va fi o construcție strategică pentru Rusia, care va înghiți vagoane de bani.

Proiectul a fost discutat în luna mai la reuniunea Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă, pe care Putin a conceput-o ca pe o copie în oglindă a Alianței Nord-Atlantice pentru Asia. Kremlinul visează să prelungească această linie spre Afganistan, Iran și Turcmenistan.

Vine din balanțele strâmbe cu europenii!

Arătam altădată cum a ajuns cărăușul Gazprom să ducă gaze – rusești sau nu – până în Portugalia și chiar în Anglia. A cumpărat gazoductele europene, iar acolo unde nu a reușit, a realizat societăți mixte cu fiecare țară de tranzit.

Bulversată de criza economică, Uniunea Europeană se protejează încă timid: pe de o parte, încearcă să construiască gazoducte care să ocolească Rusia, pe de altă parte, a adoptat Pachetul Energetic III, care să atenueze consecințele acțiunilor monopolistului rus. Nu poți să ai și conductă, să transporți tot tu sau numai tu gazele.

Moscova le cere țărilor partenere să declare societățile mixte respective de importanță națională, deci să nu se supună controlului Comisiei Europene. Și, în parte, a reușit. De aceea, ambele direcții mi se par dacă nu ineficiente, cel puțin – insuficiente. Situația în care a ajuns Kievul poate să pară comică, dacă nu ar fi dramatică.

Faptul că Ucraina a ajuns să bată la porțile europenilor ca să cumpere gaze… rusești (!), mai ieftine, din Germania, din Slovenia, din Ungaria sau din România, este cea mai bună dovadă a șantajului politic, practicat de Kremlin pe țeava Gazpromului, dar și spolierea la care își supune beneficiarii de pe continent.

Recenta reuniune Rusia – Uniunea Europeană a prilejuit agenției de statistică Eurostat elaborarea unui buletin statistic relevant.

În majoritatea cazurilor, informaţiile iau ca reper indicatorii similari pe anul 2011. În plus, pe un tabel separat pe anii 2000-2012, se pot vedea datele exportului din UE spre Rusia şi ale importului în UE din Rusia.

Alte tabele conţin informaţii pe grupe de mărfuri şi categorii de servicii, care au făcut obiectul schimburilor dintre UE şi Rusia în anii 2011 – 2012. Se oferă date şi despre schimburile de investiţii directe dintre Rusia şi UE în ultimii patru ani: 2008-2012.

După o prăbuşire dramatică din cauza crizei în anul 2009, comerţul internaţional cu mărfuri şi servicii dintre UE şi Rusia a crescut şi în 2012 a atins un nivel record.

Exportul din ţările UE în Rusia erau în 2008 de 105 miliarde de euro, s-au redus în 2009 la 66 miliarde de euro. În 2012, exportul spre Rusia a ajuns la 123 miliarde de euro.

În consecinţă, şi importurile din Rusia spre UE s-a redus de la 178 miliarde de euro în 2008 la 118 miliarde în 2009. După o creştere continuă, în 2012, a atins nivelul record de 213 miliarde de euro.

În consecinţă, deficitul balanţei comerciale a UE cu Rusia a crescut de la 52 miliarde de euro în 2009 până la 90 miliarde în 2012. Deficitul din 2012 în comerţul ţărilor UE cu Rusia se referă la importul de combustibili în sumă totală de 163 miliarde de euro. Iată de unde pot veni banii pentru proiectele faraonice ale Rusiei.

Sigur, Rusia a importat din UE produse industriale, în valoare de 108 miliarde de euro. În anul 2012, Rusia a devenit al treilea partener comercial ca importanţă pentru UE, după SUA şi China, cu indicatorii 7% export UE şi 12% import UE

În 2012, din cele 27 de state membre ale UE, Germania este pe primul loc în exporturile către Rusia, cu cele 37.9 miliarde de euro sau 31% din totalul exporturilor UE către Rusia. După Germania, urmează Italia – 10 miliarde euro sau 8% din exporturile UE către Rusia şi Franţa – 9,1 miliarde euro sau 7%.

Germania a fost cel mai mare importator din Rusia cu 39,8 miliarde euro sau 19% din totalul importurilor UE din Rusia. În urma Germaniei vin Oland – 29,4 miliarde euro sau 14%, Polonia – 21,6 miliarde euro sau 10% şi Italia – 18,3 miliarde euro sau 9%.

Aici însă, atunci când analizăm indicatorul importului olandez din Rusia şi deficitul comercial al Olandei, trebuie să luăm în considerare aşa-numitul „efect Rotterdam”, când mărfurile ruseşti, în tranzit prin acest port, se iau în considerare în statistica pentru Olanda, deşi, în realitate, ele se află în tranzit şi sunt destinate unor importatori din alte ţări ale UE. Parţial, situaţia este aceeaşi atunci când analizăm statistica pentru Belgia, unde un rol similar joacă portul Antwerp.

În 2012, majoritatea statelor membre ale UE, care fac comerţ cu Rusia, au un deficit comercial cu ea. Cel mai mare deficit, din motivul indicat mai sus, îl are Olanda – 21,1 miliarde de euro. După Olanda, urmează Polonia – 13,8 miliarde euro, Italia – 8,3 miliarde euro, Marea Britanie – 5,9 miliarde euro, Grecia – 5,5 miliarde şi Spania – 5 miliarde.

Nu este greu să vedem că, din cauza nivelului ridicat al industriei orientate spre export, au un deficit mic la un import mare din Rusia, conformstatisticii, Germania, Franţa şi Cehia. Cel mai mare excedent comercial cu Rusia îl au Danemarca – 0,9 miliarde euro şi Slovacia – 0,8 miliarde.

România a exportat în 2012 în Rusia mărfuri în valoare de 1,049 miliarde de dolari, a importat în valoare de 2,38 miliarde și are un deficit de balanță comercială de -1,33 miliarde de dolari. Nu stă bine, dar mai dezastruoasă este situația Bulgariei, Ungariei și a Poloniei din această perspectivă.

În concluzie, Rusia are surse de finanțare pentru proiectele ei. E suficient să cercetăm balanțele comerciale cu statele Uniunii Europene. Așa vom înțelege mai bine și atitudinea concesivă a Berlinului față de Moscova. O concluzie utilă, mai ales pentru România și Polonia…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five + six =