parcari traseu viena

De la Bucureşti la Viena cu marfa în siguranţă la purtător

Ponturi pentru un traseu de 1.000 de kilometri. Cel puțin 18 parcări sigure. Rovinieta pe Ungaria: 12 euro pe zi. Sistem Go-Box de taxare în Austria.

Parcările plătite sunt de preferat. În parcările plătite sunt în siguranţă şi marfa, şi maşina, şi carburantul. În general, acestea sunt cele mai bune, însă există şi situaţii în care apar parcări gratuite sigure şi beneficiind de con fortul necesar. În continuare, vom da parcările sigure şi bune de pe alt traseu decât cel din traseul de tip GPS anterior.

-De la Deva înspre graniţă, spre Arad, există o parcare, numită UTB, la ieşirea din Ilia, la 20 de kilometri de Deva, la intersecţia cu şoseaua către Lugoj, cu pază, unde marfa este în siguranţă. Se doarme bine, este linişte, nu se fură.

 -Următoarea parcare recomandată e în Pietriş, la ieşirea din Zam, la 50 de kilometri de Deva către Arad, unde există condiţii de siguranţă şi se predă camionul paznicului. Există legătură vizuală, adică deja paznicul îi cunoaşte pe şoferii care folosesc serviciile. Dimineaţa ştii că te trezeşti şi pleci la drum, nu ai trea bă cu poliţia în urma vreunui furt.

 – La Otvoş, există o parcare turcească, unde trag însă mai mult transportatorii turci.

– La Mara, la intrarea în Lipova, există o parcare, dar e foarte multă agitaţie, se mişcă maşini mici şi mari, intră, ies şi s-au tăiat prelate, s-a furat marfa din camioane, iar paznicul spune că şoferul a plătit locul, nu şi paza.

– Se doarme bine la Petrom în parcare, la intrarea în Arad, în sensul giratoriu de unde începe drumul naţional Arad–Oradea.

– Se doarme bine în parcările turceşti dintre Arad şi Nădlac, dintre care unele sunt şi fără plată.

– În parcarea Rompetrol din frontieră puteți înnopta gratuit dacă aveți card Rompetrol şi alimentați acolo. Însă trebuie să aveți şi o doză de noroc ca să prindeți un loc liber din cele 7-8 disponibile.

– În vamă la Nădlac, se poate dormi în terminalul de camioane.

– După Nădlac, la intrarea în Ungaria, există o parcare turcească la Apadfálva, până în Mako, la vreo 12 kilometri de frontieră. Este parcare cu plată, cu pază. Are conexiune la Internet.

– La ieşirea din Szeged, pe austostrada M43, este încă o parcare bună, iar la Kistelek este o altă parcare turcească. Aici poţi bea şi ceaiul tradiţional turcesc, lângă o mâncare bună.

– Mai există o parcare bună turcească la Keckemet, la Lajosmize.

– Până în Budapesta, pe M5, la vreo 26 de kilometri, este un OMV, cu parcări pe ambele sensuri. Se poate dormi în siguranţă, pentru că e un fl ux continuu.

– Pe M0, varianta Budapesta, „este pericol“, după cum ne-a mărturisit un şofer care merge mereu pe acest traseu.

– Următoarea parcare cu siguranţă şi cu plată e la Bicske, 26 de kilometri de Budapesta, pe M1, către Nickelsdorf. Aici există duş, restaurant şi parcare în siguranţă.

– Parcări fără plată, în continuare, sunt cele din reţeaua PECO, până la Nickelsdorf, în graniţa cu Austria.

– Există, în terminalul din Nickelsdorf, o parcare unde se poate sta bine.

– Urmează o benzinărie OMV, până în Viena, pe Autoband 4, pe partea stângă. Se poate dormi bine şi acolo.

– Urmează, pe Varianta Vienei, o altă stație OMV, dată în folosinţă în urmă cu doi–trei ani. Parcare imensă, în care intră probabil 100 de camioane.

La noi secetă, la ei belşug

Austria a construit foarte multe parcări. Există o firmă care a făcut extraordinar de multe parcări, loc unde se află o toaletă şi un băruleţ în care poţi bea o cafea bună. În schimb, în România sunt foarte puţine parcări şi aceasta este o mare problemă, pentru că acest fapt, de multe ori, le încurcă sau chiar le strică programul de condus şoferilor.

„Camionul este casa mea“

Aproape niciodată şoferii nu dorm la motel sau la hotel, ci mai întotdeauna în cabina maşinii, unde au în spate pat şi toate condiţiile pentru somn. Şoferul care transportă marfă nu ştie ce este aceia cameră de hotel. Oricum, un risc există întotdeauna. Dacă dormi în cabină, la trei dimineaţa, când este somnul mai greu, la 20 de metri distanţă, unde se află spatele camionului de marfă de 20 de tone, nu auzi nimic. Hoţul nu vine să-ţi dea bineţe şi să-ţi ceară voie să fure. Şi în Austria, care era ţară sigură, de când s-a liberalizat circulaţia, infracţionalitatea pe autostrăzi a crescut foarte mult şi se dau spargeri în maşini.

Vama, cu probleme duminică seară

Vama nu se mai face cum se făcea înainte, însă apar în continuare probleme duminică. Acum se cere numai paşaportul, se face un control vizual şi camionul a trecut mai departe. Teoretic, nu mai sunt cozile care erau, dar se fac cozi duminică seară, pentru că este circulaţia închisă şi în Ungaria, şi în România şi pornesc camioanele. Uneori, prinzi coadă de cinci kilometri înainte de Nădlac, pentru că TIR-iştii nu mai sunt lăsaţi să formeze coada în vama română, ci puţin mai înainte. De altfel, există o interdicţie pe România, pe care camionagii o consideră o aberaţie. La ora şase dimineaţa se opreşte circulaţia. Ungurii şi austriecii au ajuns la un acord. De ce să oprească funcţionarea vămii, de exemplu, în Ungaria la nouă dimineaţa şi în Austria la trei dupăamiaza, să blocheze vama: ce-ar fi să oprească la aceeaşi oră?

Rovinieta, 12 euro pe zi

Taxa depinde de camion şi, evident, de stat. Pentru un camion de 20 de tone, rovinieta în Ungaria este de 11,50 – 12 euro pe zi. Dacă, să zicem, rovinieta a fost cumpărată astăzi, la ora 17.00, ea este valabilă până la ora 24.00 a aceleiaşi zile. În Austria există, în benzinării, un sistem de taxare numit Go-Box, la Automat, pentru maşinile de peste 3,5 tone, pentru că la celelalte există rovinietă. Atenţie, ca peste tot, la controale!

Maximum 90 de kilometri pe oră

Pe autostrăzile din Ungaria, limitarea de viteză este de 80 de kilometri pe oră pentru autocamioane, iar în Austria de 90 de kilometri pe oră. Oricum, camioanele au limitator de viteză la 88–89 de kilometri pe oră. Surse din piaţă ne-au declarat că în România lucrurile stau foarte prost: „Banii care au fost investiţi în radare puteau fi folosiţi pentru repararea drumurilor, ori pentru construirea de variante ocolitoare, pe care TIR-iştii să poată merge cu 80 sau 90, nu cu 50 de kilometri la oră, ca în localităţi. Este groaznic!“. În funcţie de greutatea de transport a maşinii, un camion de 20 de tone care parcurge traseul Bucureşti–Viena consumă 230–250 de litri de motorină pentru a ajunge la Nădlac. Un camion de marfă încărcat cu 20 de tone consumă circa 34 de litri de motorină la suta de kilometri. Prin Ungaria, ai de făcut încă 430 de kilometri. Din Nickelsdorf până la Viena mai sunt numai 60 de kilometri.

Atenţie la greutatea pe osie!

O mare problemă sunt depăşirile de greutate pe osie. În Ungaria, limita admisă pe o osie este de 11.500 de kilograme pe axa motrică. Când se întâmplă să ai depăşire de greutate, eşti obligat să te întorci şi să-ţi echilibrezi maşina, mutând marfa în camion din faţă în spate, ori invers, după caz. În acest caz, plăteşti o taxă suplimentară de tranzitare a Ungariei, de vreo 200 de euro. Se bate monedă la noi să se păstreze distanţa în mers între vehicule şi, totuși, nimeni nu o respectă. În Elveţia, un şofer cu care am stat de vorbă a fost urmărit, filmat, obligat să tragă pe dreapta şi sancționat cu amendă pentru că nu a păstrat distanţa minimă legală de 30 de metri.

Orar de traseu extrem de strict

Dacă ai noroc şi poţi opri la complexul Rex din Miercurea Sibiului, poţi să mănânci aici. Eşti servit excelent. Sunt condiţii sanitare foarte bune şi în restaurant, şi în toaletele extrem de curate. Însă nu întotdeauna camionagiul poate să facă acest lucru, pentru că are un orar foarte sever şi strict de traseu şi trebuie să se oprească din mers după un anumit număr de ore de condus. El are voie să conducă de două ori pe săptămână zece ore, cu pauze de 45 de minute minimum la fiecare patru ore. Restul săptămânii poate să conducă maximum nouă ore, dar tot aşa, cu pauze la fiecare patru ore de condus şi mai trebuie, după zece ore de condus, să facă pauză 11 ore. De trei ori pe săptămână, şoferul poate să reducă această pauză de la 11 la nouă ore. Nu are voie să depăşească 56 de ore de condus săptămânal şi 90 de ore la două săptămâni. Trebuie repaus săptămânal de 24 de ore şi la două săptămâni de minimum 45 de ore. Un şofer de TIR nu are voie niciodată să conducă a şaptea zi consecutiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

9 − five =