De ce să ne mai sinchisim de..." />

De ce mai avem nevoie de diasporă?

motto: Nu există faptă bună nepedepsită.

De ce să ne mai sinchisim de diasporă? Au plecat unii conaționali din țară, să fie buni plecați! Călătorie sprâncenată! Vin aici, ne dau sfaturi, ne propun proiecte, ne arată ei cu cine să votăm, ne tulbură.

N-au mâncat salam cu soia, au hălăduit prin Occident. Acum muncesc pentru alte state, nu plătesc impozite în țară, pretind că știu ce se întâmplă în România și mai vor să aibă și drept la vot!

Cam asemenea întrebări stârnește problema acută a românilor plecați din țară. Nu puteam să le evit într-un dialog cu doi reprezentanți de seamă ai exilului nostru: doctorul Florin Mătrescu din Germania și profesorul Tudor Bompa din Canada.

Doi lideri informali ai rezistenței noastre anticomuniste din Occident. Oameni cu ferme convingeri de dreapta, naționaliști în adevăratul înțeles al cuvântului, nu xenofobi.

Fiu de preot din Gurbănești, Florin Mătrescu izbește prin asemănarea sa fizionomică cu mareșalul Ion Antonescu și prin fermitatea ideilor sale. A organizat multe proteste anti-comuniste în Germania înainte de 1990.

Cu carieră medicală strălucită în Germania, și-a oferit serviciile lui Emil Constantinescu, pe care îl susținuse inclusiv material, pentru a-și organiza campania electorală.

Ar fi vrut să le ofere românilor măcar o lege funcțională a sănătății, după modelul german. Nu l-a ascultat nimeni. A publicat recent un amplu studiu, numit „Holocaustul roșu”.

Tudor Bompa a fost sufletul mișcării anti-comuniste a românilor din Canada și SUA. Ambasador itinerant informal pentru România pe lângă Congresul SUA. Putea spune acolo ceea ce diplomații noștri se sfiau. În anul 2010, a publicat la București cartea „România – acum ori niciodată”.

Despre intențiile autorului se spune totul într-un motto din „Republica” lui Platon: „Prețul pe care cei buni trebuie să-l plătească, dacă sunt nepăsători față de treburile publice, e să fie conduși de cei răi”.

La fel de entuziast ca Platon, Bompa scrie despre reformarea republicii noastre: „Constatând că sistemul parlamentar românesc a fost un fiasco, trebuie să-i punem punct și să începem de la zero.

Cetățenii României sunt în fața unei decizii majore: să hotărască prin referendum ce fel de regim politic doresc. Democrație parlamentară sau democrație directă? Noul sistem politic pe care îl vom adopta e democrația directă”.

Frumos. Dar nu știm noi ce se întâmplă cu instituția referendumului în țara noastră? Pentru scăderea cheltuielilor de stat, profesorul Bompa propune opt regiuni de dezvoltare: Ardealul de Nord (cu capitala la Cluj), Banat (Timișoara), Oltenia (Craiova), Ardealul de Sud (Târgu – Mureș), Muntenia (Pitești) Moldova de Nord (Iași), Moldova de Sud și Dobrogea (Galați), Districtul București.

Coincidența face ca Emil Boc să fi prezentat apoi și el aceeași variantă de reformă administrativă, fără să pomenească de cartea lui Tudor Bompa. Sau să-l invite la o discuție. O carte fascinantă despre democrația directă, care se poate institui prin desființarea partidelor politice. Trebuie să mai vrea și politicienii.

De ce îngrozește clasa politică votul prin corespondență?

Totuși, ceva se va întâmpla. Cei mai dinamici dintre români vor lua atitudine și își vor transforma țara, o vor smulge din labele mutanților. Pentru frumusețea raționamentului, am lăsat un citat mai amplu:

„Mă consider un rest al exilului românesc”, spune Mătrescu. Din exilul vechi, am mai rămas un mănunchi de oameni. După 1989, a urmat un val de emigranți, majoritatea tineri, ce au înțeles relativ repede cacealmaua, că a fost o mișcare de stradă, că au murit 1.600 de oameni nevinovați, dar că în spate era o clică a eșalonului al doilea. Acești tineri au cerut azil politic. Puțini l-au obținut, mulți s-au întors.

Primul val avea motivație politică. Ulterior, a apărut diaspora: cei ce nu au pus un deget pentru a schimba situația politică din România nu și-au asumat nici un risc.

Maximum 500.000 de oameni. Au început să apară vestiții căpșunari sau îngrijitori. Ulterior, au venit meseriașii din construcții și alte domenii.

Tudor Bompa: „Am fost sportiv. Asta mi-a dat curaj sau nebunie. Am cheltuit enorm de mulți bani crezând în românism. Mii de dolari am cheltuit pentru Emil Constantinescu. A primit de la noi trei mașini din Germania. Noi am crezut în el.”

Exilul e pe cale de dispariție, în timp ce diaspora a crescut numeric – probabil patru – cinci milioane de oameni. Pentru guvernele postdecembriste, românii din exil n-au contat, inclusiv când a venit Constantinescu la putere.

Diferența între diasporă și exil e reală. Oamenii din diaspora au cu siguranță în sufletul lor o insatisfacție politică pentru că țara nu oferă minimum de condiții de viață. Nu au cultură politică, nu au maturitate politică, nu au nici viziune politică.

Însă acești oameni pompează permanent puținii bani pe care-i agonisesc pentru familiile din țară. Diaspora a devenit una dintre principalele surse de valută, ce nu costă nimic statul român. De aceea, diaspora ar trebui luată în seamă.

Acești oameni au observat că în capitalismul sălbatic găsesc condiții civilizate de trai, comparativ cu haosul în care s-a prăbușit România. Ei nu vor mai avea niciodată idei de stânga în adevăratul înțeles al cuvântului. De aceea, mare parte a diasporei nu votează cu stânga.

Nici acolo, nici în țară. Cum ar putea ei schimba situația actuală dezastruoasă din țară prin votul lor majoritar de dreapta? Numai cu votul prin corespondență. A spus-o și președintele Băsescu, o spun și eu, o spun mulți.”

„Dacă aveai o amantă, te costa mult mai puțin decât dragostea pentru România”

Profesorul Tudor Bompa s-a născut pe 23 decembrie 1932, la Năsăud. Tatăl contabil, mama casnică. Bătrânul lui a fost dus la Canal șase ani, apoi mai făcut doi ani de închisoare grea. Tudor a fost exmatriculat de la liceul din Cluj din cauza dosarului.

A intrat la Facultatea de Mecanică din Cluj și a fost exmatriculat în anul 1951, fiindcă s-a aflat cine era tatăl. În 1952, a intrat în Institutul de Cultură Fizică și Sport. A fost cadru didactic la Politehnica din Timișoara. În anul 1970 a plecat. Și-a continuat în Statele Unite studiile de biomecanică, domeniu în care și-a dat și doctoratul.

Florin Mătrescu: „Am datorii mari în urma activităților mele politice. Plătesc până mor. Doamna mea spune că, dacă aveam o amantă, mă costa mult mai puțin decât dragostea pentru România.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twelve + 17 =