În ciuda nenumăratel..." />

Cum să înțelegem Dictatul de Mobilitate 1

În ciuda nenumăratelor semnale transmise instituțiilor europene de resort, a analizelor obiective pe texte și realități, a protestelor publice ale transportatorilor din România și din țările vecine, Președinția finlandeză forțează, prin prezentul Acord pe Pachetul de Mobilitate 1, instaurarea unei recesiuni în transporturile rutiere de la periferia Uniunii Europene.

 

Cum să înțelegem acest dictat?  

Să fie o consecință a noului Pact Ecologic European (Green Deal), numit “strategie de creștere” și “plan de tranziție către o Europă sustenabilă”, care presupune investiții anuale de peste 260 de miliarde de euro? De unde va lua UE, an de an, cel puțin 25% din bugetul pe termen lung pentru decarbonizarea și înverzirea continentului, dacă va băga în recesiune sectorul transporturi, care asigură 5% din PIB-ul UE? Ni se spune că acest sector este responsabil pentru “un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră” și că din 2014 aceste emisii au crescut. Dar, în cazul concret al transporturilor rutiere internaționale, avem din 2009 norme severe de reducere a noxelor, care au condus la apariția camioanelor Euro 5 și, ulterior, a celor Euro 6. Aceste reduceri au fost atestate și constatate în spațiul comun. În plus, au costat companiile de transport milioane de euro pentru înnoirea parcurilor din Europa.  De ce sunt ignorate de către instituțiile europene toate aceste eforturi și inovații cerute chiar de ele?

Să fie o primă victorie a protecționismului european central, care sugerează că țările fondatoare au o serie de privilegii care eludează libertățile fundamentale europene? O astfel de cutumă legitimată subtil printr-un pachet legislativ european cu privire la mobilitate, cu greu ar fi putut izvorî dintr-o “bună credință” și dintr-o “audiere a tuturor părților implicate”. Ambiția Președinției finlandeze ne demonstrează contrariul.  Prin acest PM1, se urmărește impunerea unei noi strări de fapt pentru companiile de la marginile UE. Constrângerea întoarcerii tuturor camioanelor la fiecare 8 săptămâni în țările de origine va genera blocaje neînchipuite în vămi și în zonele limitrofe. Negăsind mărfuri pentru aceste milioane de curse obligatorii, cei mai mulți transportatori vor avea de pierdut sau vor dispărea.

Dar, spre a vedea și mai bine ce ascunde acest dictat, ar trebui să ne punem și în pielea “câștigătorilor”: țările centrale vor scăpa de presiunea “esticilor”, companiile lor vor prospera, finanțele lor vor încasa nenumărate milioane din activitățile companiilor noastre, țările tranzitate vor câștiga din tot ce înseamnă vânzare de carburanți, cazare, taxare, iar esticii vor spori deficitul țărilor lor prin importurile forțate de prevederile Dictatului de Mobilitate.

Având toate aceste în minte și văzând reacțiile firești venite din multe țări, Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale (ARTRI) solicită Primului-ministru al României, dl Ludovic Orban, Ministrului Transporturilor, dl  Lucian Bode, doamnei Adina Vălean, Comisar european pe Transporturi, respingerea oficială a acestui mod de impunere discreționară a tuturor prevederilor nesustenabile din PM1.

Florinel ANDREI, Secretar general

Comunicat ARTRI, București, 13.12.2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen + 20 =