În acest n..." />

Cum pierdem pentru că mimăm că licităm şi că lucrăm

LICITÁŢIE, licitaţii, s.f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit preţul cel mai mare; mezat. [Var.: licitaţiúnes.f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis. Sursa: DEX ’98

În acest număr al revistei, avem descrierea Consiliului Concurenţei asupra felului în care ne furăm singuri căciula. Publicăm o investigaţie despre trucarea licitaţiei de marcare a drumurilor. Scandalul e cel cu protagonist firma Plastidrum. Anul licitaţiei: 2006. Altă investigaţie e despre cum am ratat folosirea banilor europeni pentru construirea unui tronson de autostradă, Deva – Orăştie, ce trebuia terminat la sfârşitul anului trecut.

UE, cu toate metehnele ei, are cu siguranţă un lucru bun: asigură statelor membre mari sume nerambursabile de bani, numite granturi, din care se pot realiza, de exemplu, lucrări edilitare importante. Fondurile pot fi trase pe mai multe programe operaţionale (POS). La fiecare POS pe mai multe axe.

România trebuie să respecte regulile europene de organizare pentru tragerea acestor bani europeni sau / şi de la buget în mod echitabil, asigurând concurenţilor ce licitează egalitate de şanse în obţinerea contractelor. În loc de aceasta, unii dintre noi ce fac? Truchează licitaţiile. Evident că, după asemenea isprăvi, credibilitatea noastră în faţa potenţialilor investitori străini scade dramatic exact când avem nevoie mai mare de astfel de investitori: în ţară lipsesc banii.

Când nu trucăm licitaţii, nu reuşim să ducem lucrările licitate, pe care s-au încheiat contracte, la bun sfârşit în termenele stabilite. Firmele contractante preferă să nu termine lucrările la timp sau să lucreze prost, pentru a primi apoi alţi bani ca să termine ce n-au făcut sau să repare ce au făcut prost.

Firmele câştigă. Statul pierde. Noi pierdem. Când sunt fonduri europene statul pierde de două ori: a doua oară când trebuie să acopere la finanţare şi fondurile europene ce nu mai pot fi trase. Rezultatul, în plan general, e corupţia endemică. Concret, drumurile sunt rupte, iar noi pierdem timp şi primele care suferă sunt transporturile rutiere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16 − seven =