Ex..." />

Cu camionul din Turcia până în Ucraina şi Rusia Occidentală

Există câteva firme româneşti care fac un traseu complicat, obositor, ce trece prin cinci–şase state, dintre care numai două sunt „îmblânzite“ de apartenența la UE, iar aceasta doar formal. În realitate, trebuie să ai nervi tari şi bani la teşcherea.

Vara, aceste firme aduc roşii din Antalya până în Ucraina sau Rusia, iar toamna struguri din regiunea Izmir tot în spaţiul ex-sovietic. Din Turcia în Rusia, doi şoferi trec prin opt graniţe. Mişcarea aceasta de balans între ieniceri şi muscali se face pendulând prin centrul administrativ din România. E imposibil de estimat cât durează un traseu. Sunt cel puţin două graniţe unde stai între 20 de ore şi două săptămâni. La care se adaugă drumuri proaste, ierni grele şi capriciile autorităţilor rutiere ce nu-şi respectă propriile reguli.

Un traseu complicat

Marfa perisabilă e transportată cu remorci frigorifice. Pe traseul retur, firmele se străduiesc să aibă încărcare, ca să-şi majoreze profiturile. De la Reni, un şofer cu paşaport românesc merge la Constanţa, intră în Bulgaria, pe ruta Varna – Burgas – Edirne – Çanakkale, trece cu bacul Dardanele, apoi rulează spre Izmir – Alaşehir. Revine cu marfa prin Turcia, Bulgaria, trece din nou prin România, ajungând în Ucraina sau Rusia, în funcţie de comandă. Şoferul poate fi de asemenea bulgar, caz în care schimbul se face în România.

În Moldova transportul intră de obicei prin perechea de vămi Galaţi (România) – Giurgiuleşti (Republica Moldova), tranzitează cinci kilometri prin R. Moldova şi intră în Ucraina la Vama Reni, în judeţul Cahul. Un alt şofer cu paşaport moldovenesc, ce nu are nevoie de viză în ţările CSI, preia maşina şi marfa. De la Reni, maşina merge pe malul Mării Negre până la Odessa, apoi spre Kiev şi, eventual, Moscova.

Nici o siguranţă

„Nu e nici o parcare asigurată ca lumea pe tot traseul. Sunt cazuri în care s-a furat, şi în Turcia, şi în România. Motorina mi-a fost furată de vreo trei-patru ori chiar din Constanţa“, ne spune unul din şoferii ce fac curent ruta. Mai grav e altceva, fondul problemei, autorităţile creează în aceste ţări, poate conştient, condiţiile ca şoferilor să le fie imposibil să respecte reglementările legale şi să-i poată amenda. Apoi vânează şoferii, ştiind ce fac ei ca să-şi exercite meseria. Când nu reuşesc să-i prindă cu tahometrul „şmenuit“, de exemplu, îşi bat joc de ei, ţinându-i prin vămi pentru nimic, în dispreţul legii. Iată ce ne-a relatat un şofer: „E imposibil să lucrezi cum cere legislaţia. Nu există nici un traseu unde să faci o pauză de nouă ore, cum sunt reglementările.  Lucrăm care cum poate. Nu avem posibilitatea să lucrăm legal. Drumurile nu sunt amenajate cu parcări corespunzătoare. Ne fură marfa, ne fură maşina, ne fură motorina, ne fură tot. Câteodată, şoferul are nevoie să oprească pe 10 – 20 de kilometri. Păi, pe traseul pe care îl facem, poţi să nu găseşti o parcare nici pe 100 – 150 de kilometri, în timp ce în Germania e o parcare la 10 kilometri. În toată Republica Moldova nu găseşti nici o parcare de TIR. Poate doar lângă Chişinău.“

Traseul imaginat de noi e variabil. Şoferii de camioane îl schimbă des, după cum se informează între ei prin staţie, în funcţie de cât de liberă e o vamă sau alta.

Turcia: cea mai scumpă vignetă e la cea mai nouă maşină

Turcia are un sistem ciudat de taxare: cele mai noi maşini sunt cele mai scump taxate. Paradoxal, cele cu cilindreea cea mai mare sunt, de data aceasta logic, şi ele mai scump taxate.

La bulgari, anul are 13 luni

Vignetele, cărora românii le spun, oarecum ironic, bulvigniete, emise de Agenţia de Infrastructură a Drumurilor, sunt necesare pe toate tipurile de drumuri, cu excepţia străzilor. Sunt disponibile trei tipuri: K1 (pentru vehicule grele), K2 şi K3. Vignetele zilnice au fost introduse din anul 2007. Cele lunare sau săptămânale sunt valide o perioadă limitată, ce nu trebuie neapărat să coincidă cu săptămânile sau cu lunile calendaristice. O vignetă anuală e validă de la 1 ianuarie până la 31 ianuarie anul viitor, adică 13 luni.

Republica Moldova: taxe de dezinfecţie

Pentru autovehicule, se percepe o taxă de dezinfecţie de aproximativ 10 RON, la intrarea în ţară. Nu se plătesc taxe de drum. Taxa de poluare pentru transportatorii străini ce se află pe teritoriul Republicii Moldova a fost anulată. Ca şi în Ucraina, sarcina maximă admisă pe osia simplă este de 11 tone. Mai există o taxă vamală ad valorem, ce se calculează în vamă, în funcţie de valoarea mărfii şi de tariful vamal. Dinainte de a ajunge la o vamă ucraineană, trebuie să ştii că şpaga, de când intri în vamă şi până ieşi, e de cel puţin 10 grivne de ucrainean întâlnit şi se cheamă „tradiţia“. Orice ucrainean întâlneşti în cale în graniţă, te va privi lung. Atunci trebuie să înţelegi că îţi cere o grivnă.

Ucraina: taxă de drum şi de verificare

O lege adoptată în iunie 2001 stabileşte o plată unică, ce se achită în frontieră. Taxa acoperă verificările sanitare, veterinare, fitosanitare, radiologice şi ecologice asupra bunurilor şi autovehiculului, o taxă de drum şi una de gabarit depăşit. E calculată în euro, dar plata se face în moneda naţională, grivna, la cursul de schimb al Băncii Centrale în ziua plăţii. Autovehiculele neîncărcate şi containerele sunt taxate numai la 20%. Alte taxe regionale pot fi achitate la trecerile dintr-un district în altul. Fiecare district are taxe specifi ce, ce pot varia între cinci şi 50 de dolari americani.

Rusia: taxă de drum discriminatorie

De la 1 februarie 2009, vehiculele cu greutatea de peste 3,5 tone sunt supuse unei taxe speciale pe zi, săptămână, lună sau an. Comisia Europeană consideră că această taxă e discriminatorie, pentru că nu se adresează decât vehiculelor din cele 27 de state UE, Elveţia şi Turkmenistan, în care proprietarii tuturor vehiculelor, prin diferite taxe, contribuie la întreţinerea drumurilor. Totuşi, UE nu poate lua nici o măsură legală, pentru ca Federaţia Rusă nu e stat membru OMC.

 Comuniştii au făcut să dispară rakeţii

În anii ‘90, ştia toată lumea în România: nu poţi să faci comerţ cu Moldova, adică să transporţi marfă între Prut şi Nistru, decât dacă ai protecţia rakeţilor – nişte bandiţi care tâlhăreau şi cereau taxe de protecţie. Sunt de notorietate cazurile câtorva oameni de afaceri români care, în acei ani, lucrau mână în mână cu aceşti bandiţi, chiar dacă presa a scris extrem de puţin, remarcând uneori cu maliţie că X sau Y face comerţ cu alcool sau zahăr peste şi de peste Prut. După anii 2001-2002, cu comuniştii la putere, cum ne-a declarat patronul unei firme, „s-a terminat cu rakeţii. Se mai întâmplă totuşi în continuare asemenea lucruri în Rusia şi Ucraina“. Am descoperit în sfârşit ceva bun făcut de comunişti.

Ierni grele, drumuri distruse

Anii trecuţi, şoferii care făceau cărăuşie în spaţiul ex-sovietic ştiau că la noi o să fie mai cald, iar „la ruşi“ mai frig, dar acum, „cu încălzirea globală, nici nu mai ştii ce să aştepţi de la vreme. De exemplu, iarna ce a trecut a fost foarte grea, cum nu am avut de zece ani. Şi pe Ucraina, dar mai ales pe Moldova“, povesteşte un şofer. Cel mai greu, spune interlocutorul nostru, „a fost în Moldova. Au fost zăpezi, nu s-au curăţit drumurile. Maşinile stăteau trei patru zile, pentru că nu se curăţau drumurile“.

Revenind la traseul nostru: şoferii au de tranzitat câţiva kilometri prin Moldova, între Giurgiuleşti şi Reni. Maşinile stăteau în nămeţi trei-patru zile, parcă o zi pentru fiecare kilometru parcurs. Apoi, după ce s-a topit zăpada, şoselele s-au rupt. A conduce pe aceste drumuri, cu maşini grele, pline cu marfă, obligate să treacă prin gropi cât cada, a devenit extrem de anevoios.

Motorina îndoită

Motorina e într-adevăr mai ieftină în spaţiul ex-sovietic decât în UE. Pe cât de ieftin e însă carburantul, pe atât de slab calitativ este. Un administrator de firmă povesteşte: „După iarna aceasta, am fost nevoit să repar pompele de injecţie de la patru maşini, din cauza calităţii slabe a motorinei puse în rezervor. Pentru că a fost foarte frig, benzinarii au amestecat combustibilul cu ceva, ca să nu îngheţe“. Dacă schimbi toate pompele de injecţie, reparaţia la fiecare maşină e 3.500 de dolari.

În Rusia, motorina e 57-60 de cenţi, iar în Ucraina ajunge la 90 de cenţi. Este indicat ca în Ucraina să alimentezi de la Shell, în cel mai rău caz de la LUKOil. În România, motorina e peste un euro. Camionagii români se străduiesc să nu alimenteze în Turcia, pentru că motorina costă peste doi dolari (1,54 EUR ). Unele firme şi-au instalat rezervoare speciale mari pe camioane, astfel încât să nu alimenteze pe teritoriul acestui stat. Autoritatea rutieră turcă a pus însă limită la cantitatea de motorină cu care ai voie să intri fără să fii amendat: nu mai mult de 550 de litri. Totuşi, şoferii români preferă să plătească amenzi, pentru că pierd mai puţin decât dacă fac plinul la benzinăriile din Turcia.

Formalităţi vamale foarte dificile

Formalităţile vamale cu statele CSI sunt foarte dificile, merg greu şi pot dura extrem de mult, dincolo de ceea ce poţi estima pe hârtie, convorm prevederilor legale. „Când mergem pe Rusia, sunt dăţi în care maşinile stau în vamă între două şi şapte zile, pentru că nu a venit nu-ştiu-ce document. Lucrează foarte prost: ba nu a ajuns un certificat, ba nuştiu- ce, ba nu au ajuns banii în cont“, povestesc şoferii.

Cu ruşii se lucrează greu de tot, ca şi cu ucrainenii. Sunt siteuri oficiale ale autorităţilor, unde scrie exact cum se procedează. În schimb, când apare o problemă, şoferul poate să-i spună mult şi bine vameşului că a respectat regulile, sau cum e legea. Vameşul tot ce vrea el face şi poate ţine astfel maşina mai multe zile.

Cu marfa descărcată în Leuşeni

Un şofer revenea din Bielorusia, cu îngrăşăminte pentru Turcia. Când a intrat în Moldova, maşina s-a stricat şi a fost în reparaţii trei, patru zile. Apoi a ajuns în Leuşeni, vamă centrală în Republica Moldova. A primit amendă 3% din factură pentru că i-a expirat perioada de tranzit. Apoi, vameşul a spus că maşina, sigilată încă din Bielorusia, trebuie scanată. A scanat-o odată, de două ori, nu se vedea nimic. Din cauză că în maşină erau îngrăşăminte, nu se vedea ceva corect. Vameşii au cerut descărcarea mărfii din maşină, dar i-au spus şoferului că trebuie să se ducă în cea mai apropiată localitate, să închirieze o maşină de scos paleţii cu marfă, ori să tocmească patru, cinci oameni să descarce marfa. Şoferul l-a sunat în România pe administratorul firmei. Acesta a luat legătura cu şeful turei de vameşi şi cu şeful vămii. Acesta i-a spus administratorului că maşina nu iese din vamă până nu e descărcată. Administratorul i-a solicitat şefului Vămii Leuşeni să-i dea un document, în care să fie specificat motivul pentru care a fost oprită maşina. Scandalul a continuat, iar camionul a stat patru zile în vamă fără nici o explicaţie.

Administratorul firmei povesteşte: „Am depus plângere la Biroul Vamal Central din Chişinău. Dacă la fiecare vamă o să angajez oameni şi tractoare ca să descarc marfa la control, dau faliment. Doar peste patru zile au confirmat că în maşină nu era marfă de contrabandă şi şoferul meu a putut să plece. Nu s-a găsit nici un om care să răspundă pentru treaba aceasta. Am fost nevoit să angajez oameni, să-i trimit la 100 de kilometri distanţă, la Leuşeni, să descarce maşina şi să o încarce la loc manual“.

Bulgaria, Republica Moldova şi Rusia: mâncare proastă

În România, sunt multe locuri unde se mânâncă bine pe traseu, ca şi în Ucraina. În Rusia mai puţin. Unul dintre şoferii cu care am vorbit şi care face curse pe relaţia Turcia – Rusia, cu trecere prin Constanţa, ne-a mărturisit că preferă să mănânce, când merge spre Galaţi, la Viziru. În România sunt multe restaurante pe marginea drumului, spre deosebire de Republica Moldova, unde e „secetă“.

Trebuie înţeles ce reprezentare au şoferii de TIR pentru expresia „locuri unde se mănâncă bine“: nu numai pur si simplu restaurante unde se mănâncă bine, ci poziţionate la şosea, cu parcare de camioane. Şoferii nu pot să-şi lase camionul în afara câmpului vizual: are cauciucuri, motor, motorină şi marfă, toate fiind ţinta hoţilor, mai ales în vremuri de criză. Şi un şofer de TIR nu poate intra în oraş „cu hudubaia“ ca să mănânce.

2 comments

  1. octavian

    Cea mai ok parcare unde nu mi sa furat niciodata este pe Dn 5 Giurgiu-București mai exact comuna DAIA jud Giurgiu super patron mare om de caracter acolo trag cu tiru de ani buni au si pensiune poti sa dormi

  2. stefan

    Parcarea unde sunt super mulțumit de pe DN 5 este pe partea stanga pe sensul de mers bucurești’giurgiu tel 0246244192 comuna DAia nr 184 este deschis non stop nu se fura deloc .parcare super pazita .nu este reclama aici trag tiru mereu.bei o cafe super buna nicăieri nu bei așa cafea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × 1 =