Schimbările din sistemul de t..." />

Croația și ruta de tranzit sârbă

Schimbările din sistemul de taxare maghiar, intervenite cam în aceeași perioadă cu integrarea Croației în UE, au determinat transportatorii să reanalizeze ruta de tranzit prin fosta Iugoslavie.

Croația a devenit al 28-lea stat membru UE de la 1 iulie 2013. Pentru transportatorii români, se simplifică una din destinațiile europene. Ca destinație sau sursă a mărfurilor, Croația nu are mare însemnătate pentru transport.

Schimbările din sistemul de taxare pentru utilizarea drumurilor din Ungaria, intervenite cam în aceeași perioadă, au arătat care e adevărata miză pentru transportatori: tranzitul.

Considerații istorice

Croația devine al doilea stat din fosta Iugoslavie membru UE, după Slovenia. Intrată în altă etapă a istoriei, Croația nu se poate rupe total de contextul geografic și istoric. Trecutul disputelor cu Serbia nu e atât de departe, iar cu Slovenia mai are dispute teritoriale.

Aceste lucruri, împreună cu alte considerente administrative, vor păstra granițele sale ca sursă de tensiuni logistice și procedurale. Țara nu devine membru Schengen, nici nu adoptă moneda unică.

Croația a aplicat pentru calitatea de membru UE în anul 2003 și a primit statutul de candidat în 2004. Accesul său a fost întârziat și de obiecțiile Sloveniei, ce a cerut clarificarea problemelor teritoriale.

Intrarea în UE apare în contextul unei perioade de recesiune de 5%, cu șomajul atingând 21%, în condițiile în care criza datoriilor europene continuă.

Tranzitul balcanic

Transportatorii ce cunosc cel mai bine detalii de pe rutele de tranzit balcanice sunt turcii. Ei le-au folosit tot timpul, constrânși de numărul limitat de autorizații (mai ales de Ungaria și Austria) și de eficiența economică.

O creștere consistentă pe ruta sârbo-croată a fost înregistrată în perioada de calmare a situației din Serbia, de după Miloșevic.

În aceeași perioadă, au beneficiat de mare deschidere și transportatorii români, ce n-au putut folosi autorizațiile la maxim.

Pe această rută, apariția unei zone UE e un câștig pentru transportatorii din UE. Pentru multe curse, situația nu s-a simplificat suficient pentru a convinge definitiv transportatorii.

Schimbarea din sistemul de taxare maghiar a crescut brusc interesul, datorită perspectivei de a reduce costurile. Problema costurilor pe Ungaria aduce în grupul transportatorilor interesați nu numai turci, ci și bulgari, și români.

Conectarea Croației la sistemele și procedurile UE nu a fost lipsită de probleme. Imediat după integrare, cozile de la frontiera estică se întindeau pe kilometri.

Ca și în alte state ce au adoptat tranzitul comunitar de la data aderării, s-a dovedit că sistemele și mai ales oamenii nu vor lucra suficient de bine.

Softurile ce gestionează problemele vamale din statele UE sunt din generații diferite și în fiecare versiune pot fi implementări cu probleme.

Să ne amintim momentul când Bulgaria a implementat cerința UE referitoare la numărul EORI. Înscrierea acelorași numere EORI într-un format diferit l-a făcut să nu fie recunoscut de celelalte sisteme.

O situație dificilă e cea în care, ca și în cazul Croației, sistemul informatic suprasolicitat cedează, iar lucrătorii trebuie să treacă la procesare manuală.

Gândit să fie eficient informatic, sistemul vamal are proceduri de rezervă ce merg greu, iar vameșii nu le mai prea exersează. Unele disfuncționalități vor persista.

Confruntați cu controale, apreciate ca excesive și tendențioase, la frontiera maghiară, transportatorii au un motiv important pentru a studia ruta croată.

Spre optimizarea soluției

Problema rutei sârbo-croate e tranzitul sârb. Chiar dacă mărfurile sunt din UE, trecerea prin Serbia impune existența unui tranzit.

Cei înscriși în regimul TIR au o soluție, pentru care nu trebuie decât să optimizeze costurile. Pentru ceilalți trebuie realizat tranzitul de Serbia și restabilirea originii UE a mărfurilor la intrarea în Croația.

Transportatorii se vor confrunta la început cu dificultatea stabilirii unui contract cu un garant sârb. Toți garanții naționali încheie cu prudență contracte cu transportatorii străini.

Pentru români și bulgari, la intrarea în Croația trebuie restabilită originea comunitară a mărfurilor. Una din posibilități este deschiderea unei operațiuni de tranzit chiar de la plecare.

Trebuie clarificate și implicațiile declarațiilor sumare pentru intrarea în UE (deci și în Croația), obligatorii la mărfurile extracomunitare.

Revenind strict la comparația dintre ruta prin Ungaria și cea prin Serbia – Croația: rămâne de văzut dacă toate costurile implicate de cea de-a doua vor rămâne la un nivel atractiv.

Până la atractivitatea financiară, ar trebui ca formalitățile necesare și trecerile de frontiere să nu întindă prea mult nervii șoferilor.

Din experiența altor puncte vamale de pe frontiera UE, diverșii comisionari vamali locali vor profita de orice disfuncționalități, pentru servicii contra cost. Asemenea situații pot afecta profitabilitatea.

Dacă toate calculele practice vor valida profitabilitatea tranzitului prin Serbia și Croația, după o perioadă de tatonare și reținere transportatorii vor începe să-l utilizeze. Aspirațiile comunitare ale Serbiei vor sprijini derularea acestor operațiuni în bune condiții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 + 18 =