Cristina Tilling, secretar politic al Federației Europene a muncitorilor din Transporturi (ETF): Şoferul român este un profesionist care nu se dă în lături de la muncă

~Interviu de Daniel Mazilu, Subsecretar General al ARTRI~

Reprezentaţi la nivel înalt Federaţia Europeană a Muncitorilor din Transporturi, un domeniu foarte sensibil la situaţia economică globală. Care e în opinia dvs. lecţia principală a acestor ani de criză?

Aş dori la început să vă mulţumesc pentru ocazia oferită, de a exprima punctul de vedere al ETF, prin acest interviu. Din câte ştim, în pofida crizei economice, piaţa forţei de muncă în transporturile rutiere nu a dat înapoi în ultimii ani. Dacă s-a constatat un oarecare recul la începutul perioadei de recesiune economică, în momentul de faţă, în multe state membre, întreprinderile de transport sunt în căutare de forţă de muncă. Aceasta ne demonstrează că sectorul a supravieţuit crizei, dar ne mai demonstrează un fapt, pe care sidicatele şi patronatele l-au recunoscut clar la nivel european: în ultimii ani, în cadrul sectorului, calitatea condiţiilor de muncă şi nivelul salariilor s-au deteriorat într-o asemenea măsură, încât atractivitatea sectorului a scăzut în mod substanţial.

 Criza economică a fost şi este unul dintre factorii ce au contribuit la erodarea sectorului, conducând la următorul efect în cascadă. Firmele de transport s-au văzut nevoite să reducă din costuri ca să supravieţuiască perioadei de criză, majoritatea au recurs la mijloace de reducere a costurilor cu forţa de muncă. Între timp, marii clienţi ai firmelor de transport s-au obişnuit cu binele şi au început treptat să trateze transportul rutier ca un serviciu ieftin. Pe deasupra, politica de transporturi la nivel european încurajează mai curând concurenţa acerbă, în detrimentul unei dezvoltări susţinute şi de lungă durată a sectorului.

Modul în care, în prezent, e tratat sectorul, întreprinderile de transport rutier, le-a afectat nu numai pe acestea din urmă, ci şi pe şoferii profesionişti, confruntaţi cu deteriorarea calităţii condiţiilor de muncă. Lecţia principală a acestor ani de criză este că nu trebuie abandonate valorile sectorului. Avantajele pe care le prezintă transportul rutier pentru economia europeană există, fără îndoială, însă din păcate sunt ignorate. Între timp, atât imaginea, cât şi calitatea efectivă a muncii şi serviciilor de transport rutier, sunt profund afectate. Partenerii sociali la nivel european s-au pus deja pe lucru.

Unii șoferi români plecați la muncă în străinătate după 2007 au perceput deschiderea țărilor europene ca fiind una destul de rezervată.

Din interviurile purtate cu nenumăraţi şoferi români ce lucrează exclusiv în străinătate, angajaţi în mare majoritate de operatori străini, reiese clar că aceştia îşi percep situaţia la modul practic. Nici unul dintre şoferii ei nu s-a plâns de ostilităţi din partea colegilor din alte ţări sau din partea politicii unui stat membru. Toţi însă au ridicat problema condiţiilor de muncă: lipsa spaţiilor de parcare securizate şi echipate cu servicii abordabile ca preţ, atacurile la care uneori sunt supuşi în tipul nopţii, plata precară a orelor de lucru.

Cum vedeți evoluția acestei situații socio-economice în următorii doi – trei ani?

Depinde foarte mult de politica la nivel european, care în orice caz va defini contextul de baza, cât şi de capacitatea partenerilor sociali de a redresa efectiv problemele din sector. Dar una fără alta nu va da rezultate. De la nivel european, ne aşteptăm la o politică ce încurajează aplicarea legislaţiei sociale, cât şi măsuri care să pună bazele unei concurenţe loiale în cadrul sectorului.

Şoferul român e un profesionist care nu se dă în lături de la muncă. Este într-adevăr păcat că trebuie să se confrunte cu situaţii de genul celor descrise mai sus. Tot ce pot spune din perspectiva ETF e că am început, în paralel în diferite ţări, un program de sindicalizare a şoferilor non-rezidenti, mai precis cei care lucrează în mod sistematic în străinătate. Este o muncă uriaşă, însă absolut necesară. Tocmai acesta e grupul care manifesta cea mai stringentă nevoie de reprezentare a drepturilor şi intereselor, atât în dialogul social, cât şi vis-a-vis de factorii decizionali de la Bruxelles şi de stat membru. În ceea ce ne priveşte, în câţiva ani sperăm să fim departe în materie de recrutare şi reprezentare.

Problema şomajului în UE rămâne marea provocare a prezentului şi a viitorului. În ce condiţii vedeţi posibilă o redresare pe piaţa europeană a muncii?

În UE problema şomajului s-a conştientizat demult, i s-a recunoscut apoi magnitudinea şi ceva măsuri au fost oarecum luate. O redresare pe piaţa europeană a muncii este posibilă numai dacă locurile de muncă vor prezenta condiţii de siguranţă şi calitate. Cetăţeanul european e un individ cu aspiraţii şi aşteptări. Însăşi UE ni le-a format. Piaţa europeană a muncii trebuie să corespundă acestora.

La final, vă rugăm, un gând optimist pentru transportatorii români şi o urare de început de an.

Doresc transportatorilor români un an plin de prosperitate şi de dialog constructiv cu sindicatele şi cu proprii angajaţi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 4 =