Comisar Dr. Dragoş Andrei IGNAT (Academia de Poli..." />

Codul rutier

Comisar Dr. Dragoş Andrei IGNAT

(Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“)

Modificările legislației rutiere. Freud, Kafka și Jaspers…

Primul legislator într-ale traficului rutier a fost Cezar. Și a făcut-o atât de bine, aplicând principiul „sancta simplicitas”. Despre ai noștri – de câtăva vreme observăm o strădanie demnă de o cauză mai bună a mai marilor, de a modifica (alambica) legislația rutieră.

Când interzicem alcoolul și aplicăm pedepse de ani de zile pentru un strop, când permitem „europenește” o sticlă-două de bere, fără nici o sancțiune! Unii, încercând să scape de propriile obsesii și frustrări, interzic avertismentul, alții încriminează „siluirea” bietei culori a „porfirei” precum o crimă „de les-majestate”.

S-au propus amenzi cu valoarea unui an de salariu mediu!! În lumina celor expuse, vă mărturisesc, dragi cititori, că am renunțat să mai citesc „transparența” de pe un site sau de pe altul. M-am reapucat, în schimb, să-i citesc pe cei trei – psihanalistul, beletristul și psihiatrul.

Cred că numai ei ne mai pot dumiri cu privire la ce este în mintea celor ce au scornit toate acestea… În ceea ce mă privește, mai bine am crea sisteme informatice de comunicare-cooperare între instituțiile statului (că tot viețuim în Veacul al XXI-lea), care să ajute la împlinirea actului de justiție.

De asemenea, ar fi ideal să intervenim ferm asupra categoriilor necivilizate și foarte expuse – pietonii, ori asupra agresorilor – tot mai des întâlniți în traficul rutier…

 Dr. Daniel MAZILU

(ARTRI)

„…toate aceste «noi reglementări europene» nu valorizează viaţa în sine (ca dar dumnezeiesc de nepreţuit), ci o calculează în raport cu toate costurile sociale provocate statului de accidente.”

În SUA, primele legi rutiere împlinesc anul acesta 110 ani. Ele sunt opera lui William Phelps Eno care, deşi n-a condus vreodată un automobil, a rămas în istorie ca „părintele siguranţei rutiere”… motorizate.

Eno a propus în 1903 convenţia semnelor rutiere în oraşul New York şi tot el le-a inventat pe cele mai cunoscute: stop, trecere de pietoni, sens unic, sens giratoriu etc. În România, primul Cod rutier datează din 1859 şi acesta reglementa circulaţia căruţelor, a trăsurilor, comportamentul birjarilor şi mai puţin pe cel al muşteriilor.

La mai bine de 100 de ani de la aceste prime reglementări ale traficului observăm în toate codurile rutiere moderne menţinerea a două constante în gândirea legislativă: „legile trebuie să protejeze viaţa iar oamenii trebuie să se supună legilor” (Dana Yagil).

Acest silogism îmbibat de altruism masonic (W.P. Eno aparţinea societăţii secrete Skull and Bones) şi de virtuţi europene laice a suferit de la epocă la epocă o sumedenie de interpretări ideologice, statul devenind fie un factor de control al populaţiei, fie un perceptor neîntrecut.

Nici Codul rutier din România nu iese din cadrele menţionate mai sus. De ce? Pentru că toate aceste „noi reglementări europene” nu valorizează viaţa în sine (ca dar dumnezeiesc de nepreţuit), ci o calculează în raport cu toate costurile sociale provocate statului de accidente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × four =