Multă polit..." />

Cine face jocurile în geotransporturile energetice?

Multă politică şi energii debordante se consumă pentru marile magistrale ale gazului de pe continent. UE devine un jucător tot mai timid, Rusia simte că are tot vântul în pupa, însă America a pariat mult pe Asia Centrală. Iar Rusia speră să rămână veşnic acolo. Deocamdată, trebuie făcute praf proiectele europene.

 Încă un concern internaţional susţine că Nabucco nu are perspectivă. Nabucco e considerat de unii principalul concurent pentru South Stream. Compania, British Petroleum, are o legătură directă cu situaţia, fiindcă e unul dintre dezvoltatorii zăcământului Şah-Deniz. Dar să nu uităm că Rusia a ajutat BP să iasă din falimentul anunţat de o explozie din Mexic, prin intermediul ROSNEFTI.

 

Pe 25 mai, BP a comunicat că a renunţat la ideea transportării gazului azer spre Europa prin Nabucco pentru că nu e rentabil. În prezent, are în vedere doar un fragment mic, Nabucco West, a precizat Iain Conn, director la BP pentru rafinarea petrolului şi marketing. Conn a precizat că partenerii companiei pentru exploatarea Şah-Deniz vor lua o decizie cu privire la ruta de livrare a gazelor spre Europa până în iunie 2013.

BP dezvoltă în prezent a doua etapă a zăcământului de gaz Şah-Deniz, în parteneriat cu SOCAR din Azerbaidjan şi Statoil din Norvegia. Se preconiza ca Şah Deniz să devină principala sursă de gaz pentru Nabucco. Ar fi trebuit să se pompeze în conductă 16 miliarde de metri cubi de gaz pe an. A doua jumătate din cantitatea de gaz trebuia cumpărată din Turkmenistan, Irak şi, probabil, Iran. Dar cei de la BP au hotărât că, fără livrări garantate de gaz, proiectul nu mai are sens. BP nu e primul trust ce a pus la îndoială eficienţa economică a Nabucco.

 

După ce s-a aflat despre scumpirea costurilor de realizare a gazoductului de la suma planificată, de opt miliarde de euro, până la 20 de miliarde de euro, şi-au anunţat intenţia de a ieşi din consorţiu MOL şi RWE. BP are propriul proiect de conductă – Gazoductul Sud-Est (SEEP), prin care preconizează pomparea gazului din vestul Turciei spre Austria, prin Bulgaria, România şi Ungaria. SEEP va avea o lungime totală de 1.300 de kilometri şi o capacitate de 10 miliarde de metri cubi (mmc) pe an. BP ar putea susţine şi Gazoductul Transadriatic (ТАР), construit de E.ON Ruhrgas şi EGL (Elveţia). Conform planului, conducta ar trebui să treacă prin Grecia şi Albania, spre Italia.

A treia rută e Trans Anadolu Pipeline (TANAP), un proiect susţinut de Azerbaidjan şi Turcia. Cele două ţări au semnat acordul pentru construirea acestui gazoduct la sfârşitul anului 2011. Se presupune că va fi cu mult mai ieftin şi mai eficient comparativ cu Nabucco (va transporta 16 mmc anual, din care 10 pentru UE şi  şase pentru Turcia). Sursa de materie primă pentru TANAP se presupune că va fi tot Şah-Deniz. Proiectul e sprijinit de SUA, ce au recunoscut că varianta face ca Nabucco să nu mai aibă sens. Comisia Europeană şi mai multe companii europene continuă să creadă că Nabucco are totuşi şanse.

 

Rusia şantajează Bulgaria cu… România

 

Gazprom propune oficialilor de la Sofia să finanţeze construirea fragmentului de gazoduct din Bulgaria. Sofia încearcă să obţină din afacere maximum de profit, apreciază experţii: propunerea Gazprom ar putea fi acceptată. Gazprom ar fi gata să finanţeze construirea fragmentului de conductă de pe teritoriul acestei ţări de la Marea Neagră, în contul viitoarelor plăţi pentru tranzitul gazului prin Bulgaria. Cei de la Gazprom refuză să comenteze informaţia, dar experţii consideră că o asemenea propunere ar putea fi acceptată. Problema e că trustul Gazprom trebuie să se grăbească, fiindcă la sfârşitul acestui an trebuie să înceapă construcţia.

 

Dezbaterile nu s-au terminat nici în ce priveşte participarea la Nabucco. În plus, cei de la Sofia declară că nu pot semna contractul de construire în noiembrie, cum s-a planificat. Schimbarea permanentă de atitudine a Guvernului din Bulgaria nu permite realizarea unor acorduri durabile pentru South Stream. De aceea, oficialii Gazprom propun Bulgariei cele mai diverse scheme de rezolvare a problemei. Evident, aici factorii cei mai importanţi sunt cei politici. Bulgaria încearcă frenetic să obţină cât mai mult posibil, tergiversând deliberat negocierile.

Bulgaria va continua să şantajeze Gazprom până în ultimul moment, consideră experţii. În următoarele luni, se pare că ne putem aştepta la un târg între monopolul gazului din Rusia şi oficialii de la Sofia. Autorităţile bulgare nu acceptă unele condiţii, chiar dacă li se promite o oarecare reducere a preţului la combustibil, de 11,1%. Delean Dobrev, ministrul Economiei, Energiei şi Turismului, a declarat că ţara lui nu e dispusă să semneze tratatul, fiindcă Rusia „a introdus noi cerinţe privind modelul financiar pentru South Stream, înainte să fie de acord cu acest comision”.

 

În schimbul acestuia, Sofia era dispusă să semneze documentele care ar obliga-o să ia măsuri pentru realizarea investiţiei la termen, aşa cum a indicat preşedintele rus Vladimir Putin. Cu toate acestea, oficialii bulgari confirmă că în acord au apărut unii parametri ce complică semnarea documentului. Kommersant precizează că e vorba despre tentativa Moscovei de a reduce tarifele pentru tranzitul gazului prin Bulgaria. Gazprom are argumente. De exemplu, ar putea renunţa la segmentul de conductă prin Bulgaria pentru South Stream şi să construiască o derivaţie prin… România, în ciuda faptului că varianta e mai scumpă.

 

Ce state UE stau cu mâna întinsă la Gazprom?

 

Pe 31 mai, şi-a început lucrările la Budapesta al treilea summit energetic din Ungaria. Cu acest prilej, a luat cuvântul Didier Loeb, şeful Departamentului de marketing şi planificare strategică al filialei franceze a companiei Gazprom. El a precizat că Gazprom e pregătit să satisfacă în următorii ani cererea tot mai crescută de gaze naturale din Europa. Didier Loeb a precizat că un sfert din producţia de gaz a trustului merge pe piaţa europeană, ceea ce înseamnă jumătate din profiturile companiei în Rusia.

 

Cota de gaze a Gazprom a crescut pe piaţa europeană de la 24% în anul 2010 la 27% în 2011. În cifre absolute, Gazprom a exportat în Europa de la 139 mmc în anul 2010, la 150 mmc în 2011. În consecinţă, au crescut şi profiturile: de la 968,6 miliarde de ruble în anul 2010, la 1.310 miliarde de ruble în 2011. Didier Loeb a precizat că, prin filiala Gazprom Marketing and Trade din Franţa, se vând în prezent în UE 80 de mmc.

Gazprom intenţionează să investească în spaţii de depozitare în Europa, să-şi dezvolte tehnologia de lichefiere a gazelor pentru export pe pieţele din Coreea, China şi Japonia, dar şi din Europa sau America. În strategia de vânzări a Gazpromului, cel mai important rol îl au contractele pe termen lung. După cum arată un sondaj realizat de BP Statistical Review of World Energy pe 2010, ţările din UE, ce îşi asigură 100% necesarul de gaze de la Gazprom sunt Bulgaria, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Finlanda şi Estonia.

În realitate, România are încă zăcăminte proprii, nu se bazează exclusiv pe importurile din Rusia. Alte ţări îşi completează necesarul de gaze, importat în mare parte de la Gazprom: Polonia – 89,5%, Ungaria – 86,6%, Austria – 77,5%, Cehia – 73,1%, Slovenia – 56,8%, Grecia – 52,8%, Germania – 37,1%, Olanda – 23,7%, Italia – 18,8%, Franţa – 16,5%. Lider absolut la consumul de gaz exportat de Gazprom în anul 2010 a fost Germania – 35,3 mmc. Este urmată la distanţă mare de Italia – 13,1 mmc, Polonia – 11,8 mmc. Ce politică va avea Germania în Europa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16 − 15 =