Datoriile mar..." />

CFR Marfă, o privatizare între ciocan şi nicovală

Datoriile mari adunate de compania de stat în anii când a reprezentat pentru guverne fie un gunoi sub preș, fie o vacă de muls interese politice, au ajuns o piatră de moară pentru privatizarea companiei.

De ce-a trebuit să vindem Petrom? Dar distribuțiile de electricitate? E mai bine sau mai rău acum fără ele? Puteam face altceva? Dacă tot s-au privatizat, cum trebuia să aibă loc pro­cedura? A folosit cedarea acestor companii strategice, am scăpat de probleme? La ce a ajutat? De regulă, gu­vernele nu-și pun astfel de întrebări. Sunt suficiente motivațiile de moment, ca recomandările instituțiilor internaționale, angajamentele pre-aderare la UE, ori raționamentele geostrategice. În cazul de față, degetul e îndreptat de Guvern spre FMI.


Cere într-adevăr FMI privatizarea CFR Marfă?

Răspunsul e: nu. Nici în acest caz , nici în altele, FMI nu cere aplicarea unor anumite soluții la proble­me, ci doar soluționarea lor, găsirea soluției fiind apa­najul statului. Compania are datorii de 1,8 miliarde de lei, din care 678 de milioane de lei sunt la bugetul de stat, 583 de milioane de lei sunt la CFR SA (societatea pe ale cărei șine își plimbă CFR Marfă vagoanele), re­stul fiind datorii comerciale (furnizori de utilități, ser­vicii de reparare a vagoanelor, împrumuturi bancare). Pentru FMI și bugetul de stat, datoriile CFR Marfă sunt o problemă. Fondul nu impune ceva anume. Una dintre variantele discutate până în vara anului trecut era, de altfel, managementul privat la această societate.

E CFR o gaură neagră?

Cifrele contabile spun că da. Un manager care însă judecă afacerea dincolo de bilanț înțelege oportu­nitatea. Deși jecmănită din 1998 – an când s-a desprins, asemenea CFR Călători – din gigantul CFR SA, CFR Marfă deține încă 50% din piața transporturilor feroviare de marfă. A avut în anul 2011 ve­nituri de 271 de milioane de euro, în creștere cu 9% față de anul 2010. Gestionată corespunzător de un investitor, curățată de căpușe, so­cietatea poate ajunge relativ ușor pe profit în cel mult unu – doi ani, crede consultantul financiar Ionel Blănculescu.

Cum se poate face vânzarea?

Dacă va intra în sarcina cumpă­rătorilor plata datoriilor, prețul va fi foarte mic (60 de milioane de euro sumă de plecare anunțată de gu­vern, în condițiile în care Ungaria a obținut din vânzarea Mav Cargo – firmă mai mică decât CFR Mar­fă, către austriecii de la OBB, 400 de milioane de euro). Dacă, dim­potrivă, statul va face o conversie în acțiuni a datoriilor, prețul plătit de investitor ar fi mult mai mare. Conversia trebuie aprobată însă de Comisia Europeană, de regulă prea puțin binevoitoare la solicitări de acest tip și, totodată, foarte lentă în aprobarea unor astfel de măsuri. Toate acestea fac ca privatizarea companiei, cu termen anunțat de oficiali în iunie, să fie o echilibris­tică periculoasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × 2 =