Trecem zilnic pe..." />

Cele trei invenții care au ajutat automobilul

Trecem zilnic pe lângă diferite lucruri mai mult sau mai puțin complexe, ce au ajuns parte din banalul cotidian. Suntem obișnuiți să le vedem acolo și ne întrebăm prea puțin cine, când și cum le-a inventat. Fără ele, multe nu ar fi posibile. În trafic sunt câteva mari invenții, fără care transporturile rutiere ar fi arătat altfel.

Cât de vechi sunt drumurile?

Primele indicații asupra construirii drumurilor datează din jurul anului 4000 î.e.n. Din acea perioadă, au fost descoperite drumuri pavate cu piatră în Irakul, dar și altele acoperite cu lemn în zona unei actuale mlaștini din Glastonbury, Marea Britanie. Drumul, în accepțiunea sa modernă, a fost inventat însă mult mai târziu, în jurul anului 1800. De atunci datează cele realizate din piatră, pietriș și nisip.

Apa era folosită pentru a da unitatea necesară amestecului. Unul dintre cei mai cunoscuți constructori de drumuri e scoțianul John Metcalfe, născut în 1717. El a realizat în Yorkshire, Marea Britanie 180 de mile de drumuri (circa 300 de kilometri) folosind o soluție constructivă aplicată pe larg azi la orice șosea: construcția-sandwich în trei straturi.

• 4000 î.e.n. – anul nașterii drumurilor
• 1824 – anul de apariție a străzii asfaltate. Prima: bulevardul parizian Champs-Elysees
• 30 de mile la oră – prima limită de viteză impusă în lume, aplicată în 1935, în Londra
• 1868 – a apărut în Londra primul semafor, care funcționa la acel moment cu gaz

Pentru aceasta, Metcalfe a folosit pietriș mare, pământ excavat, apoi un strat de pietriș mic. Șoselele moderne au fost inventate tot de scoțieni, de inginerii Thomas Telford și John Loudon McAdam.

Primul, născut în 1757, a proiectat sistemul aducerii fundației la un nivel mai ridicat în zona de mijloc pentru a ușura scurgerea apelor. Tot el a ameliorat soluțiile constructive, prin analiza pe care a pornit-o asupra durității pietrelor, traficului și geometriei drumurilor.

Designul lui a devenit norma pentru drumurile de oriunde. John Loudon McAdam, născut la 1756, a proiectat drumurile folosind piatra spartă așezată în modele simetrice, asezând deasupra piatră mai mică, menită să crească duritatea drumului.

Designul lui McAdam, moștenit în zilele noastre sub numele de „macadam”, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari progrese în construirea drumurilor. Primul drum ce folosea asfaltul a apărut în 1824, tot pe Champs-Élysées. Peste ocean, primul drum acoperit cu asfalt a apărut în anul 1872, la New York, pe Fifth Avenue.

Aparatele de taxare, distruse în masă la introducerea lor

Americanul Carlton Cole Magee a inventat primul aparat de taxare pentru parcări în 1932, drept răspuns la aglomerația tot mai mare din parcări. Aparatul a fost brevetat de el în anul 1935, ulterior începând și producția lui, la fabrica deschisă de el în Oklahoma.

Aici a fost de altfel montat și primul aparat de taxare pentru parcări. Introducerea invenției nu a fost primită însă bine în mai multe state americane, aparatele fiind chiar distruse în zone precum Alabama sau Texas.

În 1992, la 57 de ani de la înființarea sa, compania lui Magee, Magee-Hale Park-O-Meter Company,a lansat primul aparat de taxare electronic, ce putea fi alimentat și cu energie solară.

Limita de viteză a fost introdusă în anul 1935 în Marea Britanie, maximumul admis fiind atunci de 30 de mile la oră (aproximativ 50 de kilometri la oră). Marcajul mecanizat al șoselei a fost brevetat de-abia în 1994, în SUA, de către William Hartman.

Primele semafoarele, cu gaz

Desigur, nu se putea ca o invenție atât de importantă precum semaforul să nu fie disputată. Informațiile cele mai credibile spun însă că acesta a apărut prima dată în Londra, în jurul anului 1868, chiar înaintea apariției pe scară largă a automobilului.

Semaforul londonez era alimentat cu gaz și rotea cele două lumini ale sale, verde și roșu. Aproximativ 60 de ani mai târziu, în 1923, în Cleveland, SUA, Garrett Augustus Morgan, fiul unor foști sclavi, a brevetat semaforul in formă de T cu trei poziții: „stai”, „treci” și „stai pentru toate direcțiile”.

Ultima permitea pietonilor neobișnuiți pe atunci cu vreo regulă de circulație să treacă strada. Tot din perioada aceea, mai precis din anul 1912, datează și cel mai asemănător precursor al semaforului actual.

La Detroit, în SUA, fostul polițist Lester Wire a inventat semaforul în două culori, roșu și verde, dotat cu un buzer care alerta pietonii asupra schimbării culorilor. Un alt fost polițist, William Potts, a introdus a treia culoare, cea portocalie, dând semaforului aspectul bine cunoscut din zilele noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

three + five =