De regulă, câ..." />

Ce problemă avem cu fiscalitatea în Transporturi?

De regulă, când jonglezi, ca guvernant, cu fiscalitatea unui domeniu, micşorând sau mărind taxe şi impozite, umbli la reglajul fin, pe termen lung, al economiei. Dacă merg Transporturile, merge economia.

Când umbli la acest reglaj, faci inginerie economică. Nimeni nu face acest lucru, dacă e profesionist, fără a se baza pe studii de caz şi modele teoretice de acţiune, dar mai ales fără să facă un studiu de impact serios.

De exemplu: ce se întâmplă dacă introduc de la 1 iunie 2013 plăcuţe obligatorii cu toate datele vehiculului de transport? Dar dacă fac aceasta de la 1 ianuarie 2013? Care e efectul măsurii în funcţie de preţul de cost al plăcuţei? 

Sau: Ce se-ntâmplă dacă stabilesc amenzi la depăşirea programului de lucru de către camionagii, dar drumurile din ţară sunt aşa de rupte, că nimeni nu poate să nu facă artificii când şi când? Ideea e că nu poţi să iei la infinit taxe şi impozite, fără să-ţi propui să mai treci şi a doua oară, tu, Fisc, pe la cei de la care le-ai luat.

Ori poate: ce se întâmplă dacă transportatorii, după ce tu, stat, ai şcolarizat o dată românii, îi mai instruiesc odată, pentru că nu ţi-ai făcut treaba bine?

Şi, în sfârşit: de ce să iroseşti o forţă economică potenţială remarcabilă, făcând-o să lucreze aiurea prin Europa, în loc să o internalizezi, ca să o fiscalizezi aici şi s-o pui la adus prosperitate în ţară?

După o matură deliberare şi discutarea chestiunii cu factorii responsabili din domeniu, ce trebuie să fie de acord cu măsura corectă şi să-şi pregătească serios membrii pentru ea, acţionezi. Totul e sub control. Dacă nu procedăm astfel, pentru dezvoltarea consolidată a ţării, avem o problemă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen + twelve =