Anomaliile climatice sunt şi un efect al poluării. Dacă spui „poluare“, gândul te duce la Transporturi, esența oricărei economii, fără de care nu se poate. Transporturile trebuie să devină, în viziunea UE, eco-friendly, adică prietenoase cu mediul. Uniunea şi-a făcut din aceasta un scop. Anca Boagiu s-a remarcat prin faptul că nu subscrie politicii europene.

Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri ai Transporturilor din Uniunea Europeană şi-au făcut un scop din orientarea Transporturilor, la nivel european, către reducerea dependenţei de petrol.

Demersul este gândit astfel încât să nu compromită în nici un fel mobilitatea. Dar reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră în Transporturi este unul din obiectivele fundamentale ale Consiliul de Miniştri ai Tranporturilor din UE, pe care acest organism cu putere de decizie vrea să-l impună tuturor statelor membre.

Obiectivul major al Consiliul de Miniştri ai Transporturilor este reducerea cu cel puţin 60%, în ansamblu, la nivelul Uniunii Europene, a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în anul 2050.

Primul pas este reducerea emisiilor de gaze cu 20% până în anul 2020 în toate statele, concomitent cu reducerea consumului de combustibili fosili cu cel puţin 20%. Acest ultim deziderat este unul dintre obiectivele obligatorii ale statelor membre UE.

România a fost ţara care a nuanţat în termeni foarte clari acest obiectiv. Ministrul Anca Boagiu susţine că nu este momentul economic pentru astfel de proiecte, dat fiind că economiile statelor membre nu sunt în cea mai fericită perioadă, în condiţiile în care politicile ecologiste sunt, de departe, unele dintre cele mai scumpe.

Concret, Boagiu s-a opus proiectelor eco-friendly ale Consiliului de Miniştri ai Transporturilor din Uniunea Europeană.

Ministrul Transporturilor nu este eco-friendly

La reuniunea Consiliului Miniştrilor de Transporturi din UE, Anca Boagiu a declarat: „Uniunea Europeană are nevoie de o abordare pragmatică, orientată în primul rând spre creşterea efi cienţei sistemului european de transport.

În faţa multitudinii provocărilor actuale pe care le întâmpină acest sector, stabilirea unor ţinte de reducere a emisiilor ar trebui să fi e coerentă, în opinia noastră, cu obiectivul principal amintit mai sus.

În acest context, România consideră că acţiunile viitoare ale Uniunii trebuie să evite riscul ca o politică de mediu mult prea ambiţioasă să ducă la o creştere disproporţionată a preţului de transport.

Preţurile de cost ar putea afectanu doar competitivitatea noilor state membre, printre care se numără şi România, dar şi competitivitatea globală a Uniunii pe pieţele internaţionale“.

Problema este mult mai complicată. Consiliul Miniştrilor de Transporturi urmează să condiţioneze finanţarea pentru infrastructura de transport din statele UE, inclusiv din România, în funcţie de modul în care fi ecare stat în parte îşi achită obligaţiile faţă de respectarea planului strategic de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cu alte cuvinte: „Nu vă achitaţi de obligaţiile de a fi eco-friendly,nu pupaţi bani europeni pentru infrastructură“.

>Îi dăm înainte cu „reducerea decalajelor Est-Vest“

Anca Boagiu explică atitudinea contra pe care o manifestă faţă de politicile ecologiste UE prin faptul că implementarea acestora ar avea mai multe efecte negative decât pozitive.

În primul rând, condiţionarea suportului financiar destinat infrastructurii de implementarea condiţiilor legate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în al doilea rând, costurile foarte mari ale tehnologiilor eco-friendly.

Din nou Boagiu, de la aceeaşi reuniune:

„România consideră că principalul obiectiv UE ar trebui să fi e acela de reducere a decalajelor de dezvoltare dintre Europa de Est şi cea de Vest, care există şi sunt atât de vizibile în prezent.

Evident, una din marile diferenţe o reprezintă calitatea şi gradul de dezvoltare a infrastructurii. Iar dezvoltarea reţelei centrale şi a reţelei globale europene trebuie să aibă loc simultan. Doar împreună ele pot susţine de o manieră eficientă nevoile de transport ale economiei europene“.

Fondurile europene, vitale pentru România

Discuţiile asupra detaliilor legate de politicile de mediu au fost doar unul din subiectele de la Reuniunea miniștrilor de Transporturi de la Luxemburg, din 16 iunie. La respectivul Consiliu de Miniştri, Anca Boagiu a prezidat reuniunea, pe principiul rotaţiei.

Pe agenda Consiliului miniştrilor de Transport s-au afl at şi propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului, privind instituirea spaţiului feroviar unic european, dezbaterea pe Cartea Albă a Transporturilor, Proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a Comisiei, cu privire la negocierile cu Republica Moldova, dar şi un acord de principiu cu privire la globalizarea transporturilor aeriene.

Nu în ultimul rând, pe agendă s-a afl at şi adoptarea concluziilor Consiliului, privind calea de urmat pentru un transport integrat şi competitiv pe căile navigabile interioare ale UE.

Toate acestea reprezintă subiecte de interes maxim pentru România şi pentru transporturile din ţara noastră. Amintim că singura şansă a dezvoltării infrastructurii rutiere şi feroviare, dar şi a celei maritime şi fl uviale o reprezintă susţinerea fi nanciară europeană, condiţionată, iată, de politicile eco! Proiectele în infrastructura rutieră fi nanţate din fonduri europene, în derulare doar anul acesta, sunt de 1,8 miliarde de euro -sumă astronomică pentru Ministerul Transporturilor, dar şi pentru economia românească.

Sumă astronomică, aşa cum explicam, nu numai pentru că este în sine mare, ci în primul rând, din perspectivă românească, pentru că ne-am dovedit până acum incapabili să asimilăm bani europeni.

Transporturile feroviare, obligate să fie ecologice

Discuţiile de la Reuniunea din Luxemburg au fost împărţite pe mai multe domenii. De departe,foarte importantă a fost semnarea de ministrul Anca Boagiu, alături de omologii din Austria, Bulgaria, Grecia, Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria, a Memorandumului de Înţelegere privind implementarea coridorului feroviar de marfă.

Practic, este unica şi ultima şansă de dezvoltare a infrastructurii feroviare pe anumite tronsoane din România.

„Decizia transporturilor feroviare internaţionale este aceea de a creşte gradul de siguranţă, concomitent cu creşterea gradului de eficienţă şi reducerea factorilor care aduc atingere mediului. Acordul face un pas important spre uniformizarea unui set de reguli, care să guverneze transportul feroviar în toate statele membre, reguli cărora România trebuie să li se supună“, a spus Boagiu, de data aceasta fără să mai manifeste nici un punct de vedere opus politicilor imperative ecologiste, care vizează inclusiv transporturile pe calea ferată.

Perdele de… pădure

Acuzată cu eleganţă că se opune politicilor ecologiste UE chiar din funcţia de co-preşedinte al Consiliului de Ministri ai Transporturilor din statele Uniunii Europene, ministrul român a avut o singura replică şi soluţie: plantarea unor perdele forestiere de protecţie a drumurilor, în urma unui protocol cu Ministerul Mediului.

Proiectul costă 1,2 milioane de euro. Banii se mută de la Ministerul Transporturilor la Ministerul Mediului, unde, după buna practică românească, îşi vor pierde probabil urma.

„Era mai bine dacă banii erau alocaţi dezvoltării sau unor reparaţii curente, care şi aşa toate au termenele mai mult decât depăşite, faţă de toate grafi cele de revizie, pentru calea ferată, de exemplu“, a comentatTudoriţă Gheorghe, unul dintre liderii de sindicat de la CFR Marfă – una din structurile cele mai afectate din subordinea Ministerului Transporturilor, şi de criza economică, şi de concedieri, dar mai ales de lipsa oricăror fi nanţări de la bugetul de stat.

„Ministrul a mutat nişte bani, mulţi, chiar foarte mulţi, la un alt minister. Nu vreau să fac politică, dar banii aceia se vor duce pe cine ştie ce proiecte, în condiţiile în care oricum Transporturile, prin taxele de mediu pe care le aplică atât în transporturile feroviare, dar şi în cele rutiere, alimentează bugetul de la Mediu.

Mă gândesc că perdelele de pădure puteau fi fi nanţate din taxa de poluare, dar aceasta se duce pe Casa Verde şi pe Programul Rabla. Nu ar fi normal ca o parte din bani să se întoarcă şi în companiile feroviare, în condiţiile în care şi noi plătim taxe de poluare, şi chiar foarte mari?“, se întreabă Tudoriţă Gheorghe.

Oficiali din Ministerul Transporturilor susţin însă că această investiţie este de 40 de ori mai mică decât investiţia care ar fi trebuit realizată, dacă ar fi fost montate parazăpezi.

Un răspuns oficial al Ministerului Transporturilor subliniază: „Din cei 870 de kilometri de drumuri naţionale şi autostrăzi, pe care sunt probleme iarna cu deszăpezirea şi care ar trebui să fi e dotate cu parazăpezi, ministerul are fonduri doar pentru 133 de kilometri. Semnarea protocolului cu Ministerul Mediului duce la o economie substanţială în ceea ce priveşte cheltuielile de întreţinere pentru drumurile naţionale“.

Dar şi ministrul Mediului, Laszlo Borbely, laudă demersul, conform Mediafax: „Ca la noi, la nimenea. Avem două hotărâri de guvern, una din 2004 şi alta 2006 şi, cu toate că am avut discuţii lungi cu alţi miniştri ai Transporturilor, este prima dată când primim şi bani“.

Ca să nu fim acuzaţi că nu credem în politicile ecologiste ale Ministerului Transporturilor (pardon, ale Ministerului Mediului), să facem o mică precizare: proiectul este cu adevărat lăudabil, atât din punct de vedere al politicilor eco, cât şi al costurilor, doar că realizarea lui depinde de exproprierile terenurilor pe care urmează să fi e plantate perdelele forestiere.

Încă un amănunt: este vorba despre plantarea de puieţi, care vor deveni cu adevărat eficienţi în circa cinci sau 10 ani. Dacă între timp nu vor fi furaţi, tăiaţi sau doborâţi de viscolele din Bărăgan. Ceea ce contează este ca UE să creadă că avem interes pentru mediu şi suntem eco-friendly.