Nici la momentul ..." />

Aventura legalizării lobbyingului în România

Nici la momentul actual activitatea de lobbying nu e reglementată în România, deși 95% din respondenții unei cercetări din 2012 au afirmat că „activitatea de lobbying e benefică societății”.

Constituțional, dar încă prea delicat

Lobbyingul se fundamentează și la noi pe anumite articole din Constituție: dreptul de a petiționa (art. 51), libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informație (art. 31) și dreptul inițiativei legislative (art. 74).

La acestea se adaugă Legea transparenței decizionale (nr. 52/2003), ce oferă posibilitatea cetățenilor de a participa activ la elaborarea de reglementări, prin sugestii adresate autorităților administrației publice.

De ce nu s-a ajuns la un consens pozitiv de treisprezece ani e greu de spus într-o sigură frază. Sunt motive ce țin de noutatea demersului, neclaritatea sa și impresia că e o practică democratică sugerată prea mult din exterior.

Şapte eșecuri consecutive

Prima propunere legislativă de legalizare a lobbyingului îi aparține senatorului Ulm Spineanu, purtând numărul 184/2000. După respingerea acesteia în Senat, în Camera Deputaților o altă propunere e făcută de Petre Naidin și Șerban Valeca, înregistrată cu nr. 323/2000.

Spre deosebire de primul proiect, unde lobiștii nu erau condiționați în practicarea meseriei de anumite studii superioare, aici li se cerea expres „studii de jurnalism sau drept”.

Un an mai târziu, Naidin revine cu o nouă propunere, în care încerca să completeze vechea propunere eșuată. Dar și aceasta a fost respinsă definitiv pe 17 februarie 2004. A patra propunere vine la scurtă vreme după respingerea anterioarei și îi aparține lui Octavian Mitu.

Acesta a retras-o ulterior, din pricina numărului mare de observații ale Comisiei juridice. Revenind asupra ei, Mitu a alcătuit a cincea propunere, respinsă definitiv pe 7 februarie 2005 de Camera Deputaților.

După aceste cinci ratări răsunătoare, Constantin Niță (ministru al IMM-urilor în toamna anului 2009) repune problema legalizării lobbyingului pentru a șasea oară, legând-o de evoluția mediul de afaceri. Se înțelege că și aceasta propunere a fost repinsă. Acuza principală: netransparența lobbyingului guvernamental străin în România.

În fine, a șaptea încercare eșuată e opera parlamentarilor Carmen Moldovan, Sever Voinescu și Adriana Săftoiu, pe 3 mai 2011. În expunerea de motive, cei trei inițiatori precizează un fapt important, anume că, nelegalizat încă, lobbyingul se practică în România sub „numeroase denumiri”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one + eighteen =