Aurel Petrescu: „Viscolul nu justifică chinuirea șoferilor pe șosele“

 Aurel Petrescu este unul dintre specialiștii români a cărui carieră a fost indisolubil legată de drumurile noastre naționale. Încă de la terminarea facultății, cu peste 40 de ani în urmă, Petrescu a lucrat în Ministerul Transporturilor, ajungând la funcția de director general delegat al Administrației Naționale a Drumurilor. Aceasta este instituţia care a fost transformată ulterior în actuala Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR). Dată fiind experiența sa vastă la conducerea companiei, am dorit să aflăm opinia sa de specialist, privitor la deszăpezirea drumurilor naționale.

Considerați că factorii meteorologici din ultimele săptămâni, ninsorile și viscolul, au fost argumente pentru blocarea voită sau nevoită a șoselelor, după cum s-a întâmplat?

În perioada anilor 2001 – 2002 au fost ierni reale, aspre, dar pot spune că acțiunile de deszăpezire se desfășurau atunci mult mai rapid. Poate într-adevăr nici acele ierni nu au avut parte de viscolele din ultimele săptămâni. Aș recomanda tuturor celor care nu înțeleg că activitatea drumarilor este 24 de ore din 24 să se ducă să vadă că, atunci când vântul bate cu 100 de kilometri pe oră, munca drumarilor este uneori zadarnică.

Să înțelegem deci că nu se putea face nimic din cauza viscolului?

Nu, nu spun aceasta. Dacă ne uităm la activitățile desfășurate în nordul continentelor– SUA, Canada sau Siberia, vedem că toți drumarii își fac datoria. Problema este însă că drumarii noștri nu au putut să-[i fac` datoria cum trebuie pe timp de viscol. Aceasta deoarece nu au fost montate o bună parte dintre parazăpezi, de metal sau de plastic, și nici nu s-au pus din timp pomi, în general vegetație pe marginea drumurilor, care, crescând într- o perioadă desigur mai îndelungată, să creeze o protecție.

Dar Guvernul a anunțat programe de montare a unor astfel de perdele încă din anul 2006. Nu s-a întâmplat nimic?

Vă dau un exemplu: DN2, adică drumul dintre Buzău și Mărășești, se bloca și în anii 1930 – 1940. Au trecut 60 – 70 de ani de atunci și, în loc ca acest drum să fie protejat, nu s-a luat nici o măsură. Măsurile trebuiau luate, de exemplu, la momentul la care s-a început reabilitarea șoselei, după anul 1990, indiferent de cât ar fi costat terenurile pe care trebuiau amplasate aceste perdele de protecție. În altă ordine de idei, eu cred că ar trebui ținut seamă și de traseele pe care se construiesc drumurile. De ce pe unul și nu pe altul (se știe că traseele pe direcția est vest sunt mai supuse înzăpezirilor, ca urmare a direcției din care bate vântul: dinspre nord. Unele țări țin cont de acești factori la proiectarea unui drum. Cei dinaintea noastră au ținut cont de acești factori, au plantat pomi pe marginea drumurilor, însă aceștia, crescând prea mult și devenind un pericol pentru trafic, au fost tăiați.

Într-o primă fază a ninsorilor și a viscolului, CNADNR a lăsat circulația liberă și traficul s-a blocat. Ulterior, la reprizeleurmătoare, CNADNR  a închis total circulația pe drumurile cu probleme. Când credeți că a procedat corect compania de autostrăzi?

Vedeți, noi trăim într-o epocă a codurilor, a matricelor, a modelelor. Mă refer la codul portocaliu și codul roșu. De aceea, când se transmit aceste informații de la serviciile de meteorologie, trebuie oprită circulația pe drumurile cu probleme. Aceasta indiferent dacă va conveni transportatorilor, indiferent că acum, când se fac deconturile, se vede câtă motorină s-a pierdut şi aşa mai departe. Deci: este bine că s-a închis circulația, dar așa trebuia procedat încă din prima fază.

Ca fost director la Administrația Drumurilor, aveți impresia că au existat utilajele necesare deszăpezirii?

În momentul pornirii viscolului, utilajele grele și foarte grele trebuiau să patruleze permanent, nu să se oprească (standardele actuale de deszăpezire prevăd că intervenția utilajelor are loc doar după oprirea viscolului – n.r.). Astfel de utilaje specializate au fost achiziționate în perioada anilor 2002 – 2003. Ele trebuiau să meargă în baterii de câte două – trei maşini până la un capăt, după care să se întoarcă înapoi și tot așa, pe fiecare sector. S-au achiziționat atunci de la Ministerul Apărării 20 de mașini foarte bune (Mercedes Unimog – n.r.), pe care le-am reparat și le-am trimis la regionalele de drumuri. Sunt mari consumatoare de carburanți, dar și de mare folos drumarilor. Astfel de utilaje nu am prea văzut, mai degrabă camioane pe care se pusese o lamă.

 Cine ar trebui să le aibă?

În multe țări, aceste utilaje, pe care le numesc strategice, sunt în dotarea administratorului drumului, nu a firmelor ce fac deszăpezirea. Sunt lame, freze de zăpadă, alte utilaje ce pot apărea când intervin probleme deosebite. La noi, în momentul în care activitatea de întreținere a fost externalizată, s-a creat, din punctul meu de vedere, creșterea costurilor. Aceasta în pofida faptului că licitațiile ținute aveau drept factor principal scăderea costurilor de întreținere.

Este bine că s-a externalizat activitatea de întreținere a drumurilor naționale?

Răspunderea pentru starea drumului este a CNADNR, nu a acestor firme de întreținere, deoarece compania e administratorul drumului, în baza contractului de concesiune semnat cu statul.

Ce e de făcut pentru viitoarea iarnă?

D upă ac e a s t ă i a r n ă , CNADNR ar trebui probabil să-și pună problema costurilor reale de întreținere a drumurilor naționale pe ultimii doi ani, iarnă și vară, să se gândească la o dotare cu utilaje strategice, pe care să le folosească atunci când ar fi necesar. Nici o firmă nu va putea să-şi cumpere utilaje pe care să le folosească puțin timp, iar dacă o va face dotarea sa nu va fi la nivelul standardelor de întreținere impuse de specialiști. Sunt zeci sau sute de tipuri de utilaje si echipamente moderne în toată lumea aceasta, ce apar de la zi la zi. Calculul din punct de vedere economic al costurilor provocate de blocaje, împreună cu costurile adiacente provocate economiei – ar trebui să fie primul obiectiv de analiză al administratorului drumurilor naționale după încheierea iernii.

Când au participat la licitații, firmele au promis o anumită dotare minimă. Ea există?

Poate că la un moment dat ceea ce s-a promis la licitații nu se regăsește pe teren. Nu sunt puține situații în care o parte dintre utilaje nu existau. Spun că unele utilaje existau doar scriptic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nineteen − nineteen =