Introduc..." />

Armele transportatorilor contra accizei pe carburanți

Introducerea unei accize suplimentare de 7 ¢/l după 1 aprilie e încă o provocare la adresa transportatorilor, a căror profitabilitate a ajuns spre limită. Sigur că ei vor căuta soluții. Apoi, dacă nu le vor găsi, se va aplica principiul „rezistă cine poate!”.

 În pofida disputelor cu președintele Traian Băsescu, Guvernul nu a renunțat la intenția de a acciza suplimentar carburanții cu 7 ¢/l de la 1 aprilie. „Sigur, (acciza suplimentară) intră în vigoare cu 1 aprilie. (…) Indiferent dacă (Traian Băsescu) semnează sau nu”, declara Victor Ponta la începutul lunii februarie. Ceea ce îngreunează situația e că introducerea accizei suplimentare se suprapune peste schimbarea modalității de calculare a valorii în lei a accizei. Până în acest an, transformarea lei – euro (în Codul Fiscal nivelul accizei este exprimat în moneda euro) se făcea pe baza cursului valutar de pe 1 octombrie, anul precedent.

Cu un euro mai slab, exista posibilitatea ca șoferii să plătească o acciză mai mică. Din acest an, dacă moneda euro s-a devalorizat sau depreciat (1 octombrie 2013 față de 1 octombrie 2012), deci dacă statul riscă să încaseze mai puțini lei din acciză, transformarea euro – lei se face la cursul de acum doi ani, indexat cu rata inflației.

Statul, deci, nu are cum să încaseze mai puțin din acciză. Noi nu vom mai avea cum să plătim mai puțin pe acciză.

Care sunt pierderile?

Reprezentanți ai APTE 2002 estimează la 10.000 € pierderea lunară a unei firme ce are în medie 25 de autocamioane: „Prin majorarea cu 7 ¢/l, un transportator cu o medie de 25 de camioane pierde lunar minimum 10.000 €, dacă nu apelează la alimentarea cu motorină și ad-blue din ţări vecine UE, de unde primesc înapoi, prin firmele specializate în recuperări de TVA extern și accize, la fiecare 1.000 l de motorină alimentată, 120-140 €. Austria, Slovenia, Olanda, Franța şi Luxemburg, unde prețul e foarte bun și calitatea superioară, știu să atragă consumatorii prin reduceri la cantități mari alimentate și returnarea parțială a accizei”.

Alimentarea peste granițe, o soluție nu pentru toți

Firmele ce activează în transporturi internaționale par mai avantajate față de cele din țară. Ele au opțiunea alimentării flexibile cu caburanți din alte țări. „Plec din România cu rezervorul plin, fac cursele în Germania sau alte ţări, alimentez în Austria. Acolo am o reducere substanţială faţă de preţul la pompă, până la 10%. Plătesc 1,12 – 1,14 €/l, un pic mai mult faţă de preţul de 1,07 euro la litru, din România”, spune patronal unei firme de transporturi rutiere. Acesta adaugă: „După ce se va scumpi, voi face invers: plec din România doar cu atâta carburant cu cât să ajung în Slovenia, iar plinul îl voi face de acolo, nu îl voi mai face la noi“.

Pe lângă reducerile din alte ţări – de neconceput în România – transportatorii primesc în Slovenia, Franţa, Belgia sau Spania şi o parte din acciza plătită. „Nu e mult, dar sunt nişte bani”, spune transportatorul. Amenințarea cu alimentarea din afară vine din partea unei importante asociații patronale: „În cazul în care statul va majora acciza cu 7 ¢/l, transportatorii români ce fac operațiuni de transport international vor fi obligați să alimenteze în afara țării. Prin reorientarea alimentării la doar 13% din volumul actual de motorină vândut în România, se anulează orice câștig ipotetic al statului român!”. Propunerile sunt ca și statul român să returneze o parte a accizei încasate, după modelul din alte țări.

Transportatorii interni, sacrificați?

Soluția alimentării peste granițe nu funcționează și la transportatorii interni. Dana Dumitru, managing partner Hermes Forwards Ltd., vorbește de creșterea costului de transport la contractele viitoare, mai accentuată la transportul domestic. O mica parte dintre contractele existente au o clauză de motorină inclusă.

„Măsura vine într-un moment în care profitabilitatea firmelor de transport e la limită. Impactul nu va putea fi transferat în tarife de transport decât într-o mică măsură (sub 25% dintre contractele de transport au clauza de motorină inclusă, ce prevede majorarea automata a prețului cu impactul datorat creșterii prețului la motorină).

Costul pe kilometru va crește cu aproximativ 20 de bani, adică aproximativ 8% pentru transportul domestic și 5% pentru cel internațional”, spune aceasta. Transpunerea costurilor suplimentare cu carburanții integral în prețurile percepute ar fi sinucidere curată. „Nu există o relație directă decât într-o mică măsură. Singurul lucru ce reglează tariful e raportul cerere – ofertă”, spune Dana Dumitru.

Există câteva căi de reducere a costurilor, chiar dacă foarte dure. „Transportatorii mai au foarte puține resurse la dispoziție pentru a îmbunătăți profitabilitatea fără a crește tarifele. Dintre acestea, rămân: creșterea numărului de kilometri făcuți şi mutarea spre transportul internațional sau transporturile speciale. Sunt deja firme de transport ce au implementat dispecerate permanente (în schimburi) și monitorizează timpul de conducere al șoferului la minut. Dacă s-a oprit cu 30 de minute mai repede decât timpul de conducere, șoferul e sunat la orice oră și repus pe traseu. Sunt măsuri extreme, dar fără ele transportul de mărfuri generale e aproape de colaps”, spune managerul Hermes Forwards Ltd.

Viitorul? Refacerea economică a Europei. „Până la revenirea creșterii producției industriale în Europa, în continuare vor fi prea multe camioane în raport cu cererea. Până atunci, rezistă cine poate”, spune reprezentantul Hermes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen + one =