Afacerile cu asfalt, între profituri amețitoare și pierderi greu de crezut

Topul constructorilor de drumuri în anul 2011 arată anomaliile ce caracterizează  acordarea contractelor publice cu asfalt. Unii proclamă profituri greu de găsit în alte branșe, alții susțin de ani buni că lucrează în pierdere. Care sunt explicațiile?
Firmele in top fie au profituri amețitoare de neîntâlnit în nici o țară civilizată – dovadă că nu îndrăznesc să își ascundă profiturile de teama Fiscului (cazul firmelor românești), fie declară că au pierderi (profiturile fiind repatriate în țările de origine, caz întâlnit mai ales în rândul constructorilor străini), relevă o analiză a Revistei Mișcarea, pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor.
Cei mai mari 15 constructori de drumuri de pe piaţa locală au avut anul trecut afaceri cumulate de aproape două miliarde de euro – echivalentul a o cincime din întregul sector românesc al construcţiilor.
Banii investiți de stat ar trebui să se întoarcă la el ca impozit pe profit, însă în bună măsura aceasta nu se întâmplă, deoarece mulți constructori declară pierderi sau profituri minore, simbolice și aceasta an de an.
Traian Băsescu, 2009: „Dragi mari companii de construcţii europene, dacă tot înregistraţi pierderi în România, deci nu plătiţi impozit pe profit, de ce veniţi aici?”
Topul firmelor de construcții de drumuri e dominat, la capitolele cifră de afaceri, dar și profituri, de unul dintre cei mai renumiți regi ai asfaltului din România, Dorinel Umbrărescu, acționar Spedition UMB și Tehnostrade. Cifrele de afaceri cumulate ale acestora au fost de 320 de milioane de euro.
Dorinel Umbrărescu a avut în ultimii ani marje de profit considerabile, ce au depăşit 20% – 25%. Marja profiturilor declarată de acesta este cea mai substanțială în rândul constructorilor.
Anul trecut companiile lui Umbrărescu au rămas cele mai profitabile din rândul constructorilor: în anul 2011, Spedition UMB şi Tehnostrade au avut profituri nete cumulate de aproape 68 de milioane de euro.
Rata uriașă a profiturilor arată dărnicia statului în derularea contractelor cu asfalt. La licitații, constructorii declară, în ofertele depuse, marja profitului la lucrarea respectivă, iar aceasta se situează de regulă în jurul valorii de 10%. În condițiile în care contractele sunt câștigate prin licitații – adică inclusiv pe baza prețului minim cerut, profiturile mari sunt, la prima vedere, de neînțeles.
Top şase firme constructoare de drumuri 2011

Firma Cifra afaceri (milioane de lei) Profit
Spedition UMB/Tehnostrade 1.360 330
Hidroconstrucția 1.002 60
Strabag 930 7
Astaldi 645 –
Tehnologica  Radion 593,4 27,7
Delta ACM 407 59
Alpine 367 –
Legendă: semnul – semnifică pierderi contabile declarate
În realitate, pe parcursul derulării contractelor se mai semnează numeroase acte adiționale, statul mai comandă lucrări suplimentare necuprinse în contractul inițial, se fac modificări ale soluțiilor tehnice inițiale, prilej pentru constructori să-și scoată pârleala – cum se zice, umflînd prețurile.
O rată mare a profiturilor a fost înregistrată de firma Delta ACM, deținută de Florea Diaconu, activă în special în bănoasele contracte cu asfalt al căror obiect e întreținerea multianuală a străzilor și acordate de către Primăria Capitalei.
Poziția secundă în top revine Hidroconstrucţia, controlată de management şi asociaţia salariaţilor. Colosul din construcţii, ce îşi are originile în Întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice, înfiinţată în anul 1961, a avut anul trecut venituri de 236 de milioane de euro, în creştere cu aproape 2% în euro faţă de anul anterior.
Hidroconstrucţia, de altfel unul dintre cei mai mari angajatori români, cu circa 6.500 de salariaţi, a reuşit astfel să-şi păstreze şi anul trecut poziţia de lider în topul constructorilor ce activează pe piaţa locală.
Pozițiile 3 și 4 în clasament revin contructorului austriac Strabag și celui italian Astaldi, cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro, dar cu profituri infime sau care chiar declară că ar avea pierderi, iar aceasta nu doar anul trecut, ci constant, în fiecare dintre ultimii ani.

Companiile străine îşi repatriază profiturile

Dacă la intrarea pe o piață pierderile sunt normale, ele semnificând un nivel mai ridicat al cheltuielilor cu achiziții de balastiere, utilaje, organizări de șantiere, sedii etc., aceste pierderi nu mai au logică după câțiva ani, mai ales că ele se repetă an de an.
Firmele în cauză sunt sucursale ale companiilor – mamă din țările de origine, societăți pe acțiuni, iar companiile trebuie să fie profitabile acolo, căci altfel acționarii și-ar retrage banii investiți în acestea.
Profiturile sunt repatriate din România către țările de origine prin diferite scheme. De regulă, acestea presupun majorarea artificială a costurilor înregistrate aici, prin încărcarea rezultatelor fiscale cu plata unor servicii – lucrări făcute de companiile – mamă la costuri supraevaluate.
Este ceea ce spun câțiva patroni ai unor importante companii de construcţii româneşti, care au declarat anul trecut profituri importante. „Nu vor să aibă profit în România, subliniez: în România şi cu asta am spus tot. Noi aici muncim, aici stăm, nu avem unde să ne ducem profiturile”, spune patronul unei companii din domeniu.
„Se fac contracte mai mult sau mai puţin fictive cu firme deţinute tot de ei în ţara de origine, iar banii sunt trimişi astfel acolo. Obiectul acestor contracte fictive e încheierea de consultanţă, furnizare de forţă de muncă, realizarea de acţiuni de pretenţii financiare în contractele faţă de statul român, cumpărare de materiale de construcţii”, spune un alt patron al unei firme din domeniu.
Spre exemplu, se declară că se cumpără fier beton din extern la preţuri de câteva ori mai mari decât cele de aici, însă produsul provine tot de la Sidex Galaţi, afirmă constructorul. Pierderile sunt declarate și de alte firme prezente de ani buni în România, precum constructorul austriac Alpine sau cel portughez Monteadriano.

Nedumeriri prezidențiale

Situația declarării de pierderi, cu consecința neplății niciunui profit la bugetul de stat, nu e nouă. În 2009, președintele Traian Băsescu se declara îngrijorat. „Curiozitatea este, privind la anul 2007 – şi nu voi da nume, dar dacă sunt cumva aici reprezentanţii acestor firme de construcţii îi rog să ia notă de ce spun, că pe anul 2007 aproape toate au înregistrat pierderi lucrând în România, iar atunci vine întrebarea firească: «Dragi mari companii de construcţii europene, dacă tot înregistraţi pierderi în România, deci nu plătiţi impozit pe profit, de ce veniţi aici?».
Pentru că aici suntem într-o contradicţie, firmele româneşti ce vin în subantrepriză înregistrează profituri şi-şi plătesc dările la stat, iar marile firme de construcţii europene în anul 2007 nu prea au înregistrat profituri în România şi revine obsedant întrebarea: «De ce?» sau «De ce vin?»”, a întrebat retoric şeful statului, la o întâlnire cu investitorii străini, ţinută în luna mai a anului 2009.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one × three =