ACTA. Despre actul comercial devenit vânătoare de cai verzi pe pereţi

Dl. Xulescu se duce la magazin să-şi cumpere mâncare: un kilogram de roşii, o salată, ridichi, nişte ceapă verde, să-şi facă o salată. Ulei, jumătate de kilogram de brânză-telemea de oi, 300 g de şuncă. Dl. Xulescu a auzit că sunt multe contrafaceri şi vrea să fie sigur că nu duce acasă produse contrafăcute. Aşa că, în loc să cumpere scurt ce are de cumpărat, începe să verifice în devălmăşie trasabilitatea produselor pe care vrea să le achiziţioneze, proţăpit în mijlocul magazinului.

Cere magazinului să-i dea factură, să vadă dacă într-adevăr roşiile sunt de la Sere Buftea, cum i-a spus vânzătoarea. Au nu care cumva sunt greceşti? Salata, ce e cu ea? Dacă e matrafoxată? Lucrurile devin tragice la brânză, despre care nu e deloc convins că e de la firma de pe etichetă şi trebuie să verifice produsul. Sună la firmă, să vadă dacă detailistul are contract cu angrosistul care a cumpărat stocul respectiv de produse de la acea firmă. La fel stau lucrurile cu şunca. Astfel, acţiunea dlui. Xulescu, care trebuia să dureze câteva minute, s-a transformat într-un calvar. Dlui Xulescu îi este foame, s-a făcut târziu, timpul trece şi dl. Xulescu pierde timp şi bani.

 

Dl. Xulescu a dorit să fie un cetăţean mai mult decât corect. El ştie că nu e treaba sa să verifice aceste lucruri. Dar ce te faci dacă un transportator aduce, prin contract, tricouri Hugo Boss din Turcia şi, din cauza unei plângeri formulate autorităţilor române, conform Acordului ACTA, e oprit în Vama Giurgiu şi marfa, reclamată ca fiind contrafăcută, îi e confiscată?

 Ce posibilităţi de atac are? Asigurătorul nu îl despăgubeşte. Ce trebuia oare să facă atunci? Să verifice trasabilitatea produselor pe care le transportă? Să vadă dacă Ismail din Izmit îi vinde tricouri originale sau contrafăcute? Absurd! Dacă transportatorii s-ar ţine de astfel de anchete, pe care ar trebui să le facă autorităţile, ar da faliment anchetând ca nebunii trasabilităţi. Filosofia afacerilor presupune un flux cât mai mare de produse, care duce la un flux de lichidităţi pe potrivă şi generează profit. Nu există o legătură între ambiguităţile ACTA şi filosofia mediului de afaceri. Ele sunt un semn al faptului că unii scapă hăţurile şi vor să strângă şuruburile. Dar în cele din urmă vor fi chiar ei afectaţi, chiar dacă acum li se pare că sunt foarte mari şi tari şi nimic nu-i poate atinge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 − four =