acta

ACTA, printre rânduri. Posibile consecinţe pentru transportatori (I)

La sfârșitul lunii ianuarie 2011, România, prin 15 dintre europarlamentarii săi, a semnat “Acordul comercial de combatere a contrafacerii” (prescurtat ACTA). Țara noastră se adaugă astfel unui grup de state din lume care se arată interesate de lupta împotriva crizei economice prin metoda respectării originalității creative. foto

Documentul acestui acord a fost trimis spre ratificare în Parlamentul European de Comisia Europeană. Ratificarea, care s-ar produce prin votul în plen al PE, nu s-a realizat încă și este sub semnul întrebării pănă în iunie – iulie 2012.

Mai trebuie spus că nu este clar cine a trimis draftul acestui acord Comisiei Europene, deși din recentele telegramele Wikileaks rezultă clar că ideile ACTA își au originea într-un acord americano-japonez din anul 2006.

La ora actuală, ACTA se dovedește din multe puncte de vedere un acord generator de multă discordie. Numeroși guvernanți, parlamentari, specialiști în IT și drept, asociații de provideri de internet, ONG-uri și zeci de mii de tineri, îmboldiți de misterioasa grupare Anonymous, protestează în toată lumea împotriva ACTA, fiindcă se observă încercarea de instaurare a unui mecanism de control al traficului de date din Internet.

Furnizorii de internet, la rândul lor, își văd atribuite sarcini de monitorizare și puteri de control sporite și unii se întreabă, pe bună dreptate, dacă nu cumva vor începe să-i piardă pe clienții deranjați de intruziunea autorităților în activitatea privată din mediul digital.

Dar acest acord, în forma sa actuală, care însumează 45 de articole, vizează doar în parte traficul în mediul digital (vezi Secțiunea V, Art. 27). În cea mai pare parte, textul, redactat într-un limbaj nu tocmai clar de la un capăt la altul, se referă la diverse produse, la branduri, la drepturile de proprietate intelectuală, la transportatori, la autoritățile vamale, la legiuitori și, indirect, la consumatori. Mai spun unii că se referă și la “încercarea țărilor bogate de a impune niște reguli drastice țărilor emergente”.

În această primă analiză, vom identifica în textul acordului acele idei care îi vizează pe transportatori în mod direct. O analiză detaliată va urma în numărul din aprilie al Revistei Mișcarea.

Prezentul acord reia din Acordul TRIPS (Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de propietate intelectuale) anumite concepte-cheie protecționiste și încearcă să îmbunătățească aplicabilitatea lor în țările semnatare prin măsuri coercitive sporite.

În vreme ce SUA socotește ACTA o “înțelegere executivă”, nu un tratat (care trebuie aprobat cu 2/3 din membrii Senatului), în țările UE și în cele emergente ACTA tinde să devină un act cu valoare de lege.

Proliferarea mărfurilor contrafăcute și a celor piratate este înțeleasă în documentul ACTA drept o subminare a comerțului legitim, a dezvoltării durabile a economiei mondiale și ca o sursă a criminalității organizate.

Traficul mărfurilor contrafăcute, inclusiv ambalajele lor, și a celor piratate poate fi suspendat de autoritățile vamale, în baza unor cereri de suspendare a oricărei dintre părți.

Distrugerea acestor mărfuri este delegată autorităților competente, care ele pot transmite părților interesate informații despre expedieri specifice, descrierea și cantitatea mărfurilor, numele și adresa expeditorului, importatorului, exportatorului sau a destinatarului.

Sancțiunile ACTA pornesc de la amenzi ridicate, până la privarea de libertate.

Grupul de analiză al ARTRI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 − 4 =