Curajul defineşte pompierii de pretutindeni, indiferent de însemnele pe care le poartă, de zona de competenţă, de specialitatea pe care o au sau de limba pe care o vorbesc.

Onoarea, devotamentul, dedicarea şi spiritul de sacrificiu, în slujba semenilor, din toată inima, sunt elementele care ne leagă de colegii noştri din toată lumea, scrie azi IGSU.

Subscriem:

LA MULŢI ANI TUTUROR POMPIERILOR!

Scurt istoric:

Antichitate

În Egiptul antic, pentru stingerea incendiilor, se utilizau pompe manuale.

În Roma antică, în numeroase orașe (care aveau străzile înguste și deci pericol ridicat de propagare rapidă a incendiilor), existau unități de pompieri – vigiles urbani, care nu erau dotate numai cu pompe și găleți, ci și cu catapulte pentru distrugerea zidurilor în cazul când acestea limitau accesul spre focarul incendiului. Încă din anul 21 î.Hr. este atestată existența unei formații de luptă cu focul formată din 600 de sclavi.

Roma a suferit numeroase incendii, dar cel mai celebru este cel din 19 iulie 64 d.Hr. care a început în zona Circus Maximus și a distrus două treimi din marea metropolă. Împăratul Nero a fost acuzat de producerea acestui dezastru, dar acesta a denunțat ca vinovată o comunitate ce se stabilise în regiune, cea a creștinilor.

Evul Mediu

Cetățile și orașele medievale erau prevăzute cu turnuri de supraveghere și aceasta nu numai în scopuri defensive, ci și pentru observarea potențialelor incendii.

Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință.

Revoluția industrială

Primele furtunuri pentru pompieri au fost puse la punct de inventatorul olandez Jan Van der Heiden în 1672. Mărimea acestora și modul de racordare sunt valabile și pentru standardele actuale.

În ianuarie 1608, orașul american Jamestown (Virginia) a fost complet distrus de un incendiu.

În 1648, în New York este înființată o unitate de „supraveghetori de incendii”. Aceștia patrulau prin oraș verificând hornurile clădirilor.

Incendiile care au survenit în Boston în anii 1653 și 1676 au obligat autoritățile să ia măsuri ferme de prevenire a incendiilor.

Pompa manuală pentru stingerea incendiilor a fost realizată în 1725 de londonezul Richard Newsham. Astfel de pompe erau aduse la locul incendiului prin atelaje trase de cai. Mai multe persoane acționau brațelei pompei care putea furniza peste 10 litri de apă pe secundă, la o înălțime de câțiva zeci de metri.

În 1736, Benjamin Franklin înființează la Philadelphia compania Union Fire Company, formată din voluntari. Primii pompieri salariați apar pe teritoriul american abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Pauline von Schwarzenberg, mama premierului austriac Felix zu Schwarzenberg, își pierde viața într-un incendiu survenit la ambasada Austriei din Paris. Acest eveniment tragic îl determină pe Napoleon să pună bazele instituției pompierilor profesioniști în Franța, înființând, la 18 septembrie 1811, un detașament de pompieri, numiți „sapeurs-pompiers”.

În Regatul Unit, prima organizație de profil s-a creat în Edinburgh în 1824, urmând ca 8 ani mai târziu o astfel de unitate să apară și în Londra.

Epoca modernă

Primul camion destinat luptei împotriva focului a fost realizat în 1829, dar a fost omologat abia în 1860. Era prevăzut cu motor cu abur și era tras de cai. Pompele cu motoare cu combustie internă au apărut în 1907 în Statele Unite, urmând ca prin 1925 motoarele cu abur să dispară complet din înzestrarea trupelor de pompieri.

Astăzi la lupta împotriva focului participă atât voluntari (mai ales în zonele rurale), cât și profesioniști (aceștia predomină în orașe).

Serviciile profesioniste de pompieri sunt disponibile 24 de ore din 24 și 7 zile din 7. Personalul și tehnica de intervenție sunt organizate sub forma unor subunități cu baze în stații de pompieri. Pompierii în funcție de statutul acestora sunt organizați diferit, iar încadrarea acestora diferă de la o țară la alta: pompieri profesioniști (salariați civili sau militari), pompieri voluntari.

În România

În România personalul instruit pentru stingerea incendiilor este constituit în serviciil de urgență profesioniste,precum și servicii voluntare sau private. Pompierii profesioniști sunt o structură specializată în cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), subordonată Ministerului Administrației și Internelor, fiind creată prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.